Psaltirea în versuri

Unul dintre cei mai de seama inovatori ai limbajului artistic romanesc in secolul al XVII-lea, Dosoftei, a jucat un rol la fel de mare si in imbogatirea limbii romane literare in general. [...] In tendinta de imbogatire a vocabularului limbii romane literare cu termeni noi, Dosoftei il premerge, in mod evident, pe Dimitrie Cantemir. Marele carturar roman din secolul al XVII-lea a actionat asupra limbii romane ca artist, in primul rand, dar si ca om de cultura.

[...I Influenta luI Dosoftei in limbajul poetic poate fi urmarita pana la Eminescu, in perioada cand se descopereau istoria si folclorul ca izvoare poetice. Dupa aceea ea inceteaza. Asa se face ca abia astazi, dupa ce s-au epuizat atatea experimente, Dosoftei are prozeliti declarati, daca am putea spune asa, si cateva nume de poeti contemporani, dintre cei mai talenlati, ne vin imediat in minte: lon Gheorghe, loan Alexandru si Nichita Stanescu, in unele din cautarile lui stilistice.

(Al. Andriescu) Fragment din volum: „In sfarsit, psalom[ul lui] David, 18. Cerurile spun slava lui Dumnezeu Ceriurile spun fara-ncetare De slava ta, Doamne, de cea mare, Si facerea manuloru-t svinte Taria da-n tot vestea-nainte.

Zi din zi voroava izbucneste, Si noaptea din noapte gand vesteste, Cat nu este graiuri sa s-ascunza, Sau cuvinte sa nu sa raspunza. Ca le-au iesit vestea-n tot pamantul De ce-au grait s-au raspuns cuvantul. Sa s-auza la tot preste tara, Sa-ntaleaga marginea de-afara, C-au intinsu-s salasul in soare, De scripeste si da stralucoare, Ca un mire cand sta de purcede Dintr-a sa camara unde sede, Facand voaie buna de drum mare Ce-a s-alerge ca un boinic tare, Cu purcesul din ceri, de la capat, De-s opreste talnisul la scapat."