Provinciale

Viata la tara si-a pierdut suflul patriarhial pana sa auzim de globalizare. Intai a fost colectivizarea, a urmat migratia la oras. A venit tranzitia si, in prelungirile ei, populatia urbana s-a intors in albie.

Se capatuise fiecare dupa posibilitati. Altii, samanatoristi din neglijenta, devenisera proletari-intelectuali. Satul si-a conservat totusi resursele pentru fotosinteza.

Dar si-a crescut o „fauna“ salbaticita. Locuitorii au inceput sa-si spuna „provinciali“, ducand un trai rudimentar capitalist. Si, pentru ca reporterii TV urzeau tot felul de reality show-uri, a fost nevoie de interventia scriitorului, care sa povesteasca faptele de odinioara.

Fragment din cartea "Provinciale" de Adrian Voicu "Mendeleev Alaturi de biserica, primarie si postul de politie, scoala din satul de la poalele muntelui era legata la ceea ce cu mandrie localnicii numeau „centrala termica". Aceasta era, de fapt, un cazan mare, sub care facea focul mos Inocentiu o data pe zi, dimineata. Dupa ce se incingea apa conform termometrului montat pe capac, baga in priza o pompa ce facea sa circule apa fiarta prin caloriferele instituti-ilor mentionate.

Aproape toti cei clasa nu mai vazusera vreodata un calorifer, mai putin Efel, care vazuse o asemenea grozavie ce dadea caldura in Franta, la taica-sau. Efel statea singur, pe randul de la geam, in ultima banca. Asa s-a nimerit, ca n-au mai fost copii sa umple si ultima banca din randul de la geam.

Lunea aceea era o zi grea, nu atat ca venea dupa duminica, dar mai ales pentru ca era zi de teza. Teza la chimie. Toata clasa era innebunita de eveniment.

Pentru majoritatea chimia era, alaturi de rusa, doar o alta limba straina. Imposibila, chiar. Toti erau in priza, mai putin Efel, care zambea relaxat.

Ca un facut, le-a dat din Tabelul lui Mendeleev. Niste nebunii cu electroni si „numere atomice zet". Multi au fost pe langa subiect, multi au atins tangen-tial subiectul, altii n-au fost nici macar pe-aproape."