Profunzimi si suprafete

Profunzimi si suprafete. Constiinta si tinutul curat al inimii Citind si recitind cartea zamislita de Pr. Bogdan Taifas, biblioteca dumneavoastra, iubiti cititori, se va imbogati cu o carte trezitoare, o opera mistica, psihologica si filosofica, o bijuterie de intelepciune crestina slefuita de un creator cutezator.

Conceptul princeps care strabate ca un fir de gand intreaga lucrare este constienta christica. Cutezanta creatoare, inventia inovatoare, interogatia rascolitoare sunt atitudinile creative ale autorului. Este impresionanta cultura sa psihologica si filosofica, dincolo de virtutile teologice.

Ne referim la o carte in care ideile alearga din adancime la suprafata si reversibil. Este o carte care rezoneaza cu Maestrul Interior al fiecaruia, potrivita cu aceste vremuri ale transformarii, o lucrare crestina in care cititorul va gasi pagini care i se adreseaza lui si numai lui. Mie imi pare a fi o carte care face inima sa vibreze la fiecare pagina si care nu va parasi curand noptiera, o carte care poate deveni un reper si o calauza.

Cu talent literar-artistic, autorul ne convinge, dupa ample si subtile argumentari, ca lumina constientei christice este calea primordiala a vietii crestine, este calauza sigura spre cunoasterea Sinelui. Sinele este Imparatia cerurilor. Autorul are uneori intuitii prosinergetice.

Psihologia sinergetica se refera la psihosinergie ca la o conlucrare a tuturor proceselor psihice: „impreuna si deodata, unele prin altele nu unele dupa altele” (I. Manzat). Astfel intregul este mai mult decat suma partilor.

Or constienta Christica este eminamemte sinergizatoare: ea pune la lucru „impreuna si deodata” constientul si inconstientul, supraconstientul si transconstientul. Iar sinergizorul suprem este Sinele, care este centrare (la psihologii umanisti A. Maslow, C.

R. Rogers si C.G. Jung) si ex-centrare (extinderea centrului, la transpersonalistii S.

Grof si K. Wilber). Astfel, Sinele cuprinde in el "divinul launtric sau Imparatia cerurilor”.

Autorul analizeaza cu adancime ipostasurile constientei: drum pentru toata viata, cautare spre inauntru, puterea de a-L cauta pe Dumnezeu in sufletul nostru si a ajunge la Sine. Sfantul Augustin medita asupra "Invatatorului launtric". Suntem de acord cu ideea autorului ca "Sinele este un chip al lui Dumnezeu in om".

Cartea lui Bogdan Taifas este o pledoarie pentru tineretea spiritului. Constienta Christica este lucrare pentru intinerire. Credinta intrinseca este secretul tineretii eterne.

Constienta Christica este tinerete vesnica. "Tinereretea este un soare care-si prelungeste rasaritul" (V. Hugo).

Hristos este constienta care lumineaza invesnicit, care rasare de-a pururi fara sa apuna vreodata, este Rasaritul in vecii vecilor. Rar se intampla sa-ti fie frica sa scrii o prefata, ca sa nu strici cartea careia ai vrea sa-i dai un plus de bucurie cu randurile tale. E frica mea de acum.

Un preot ascuns in faldurile unui zambet nesfarsit, jenat parca de faptul ca are harisma exceptionala a scrisului fara incrancenari, firav ca un pui de mar in livada, toamna, rodeste inca o carte. Un vraf de metafore cu iz de realism si planse la cotul ochiului rugator. Cu un nume facut sa talcuiasca lumi (pe Parintele Bogdan actele de stare civila il striga Taifas), tanarul Avva scrie ca o rugaciune.

Distins si smerit, filigramat si taios deopotriva, intr-o doza de lumina pe care nu o inveti la clasa si nici la alte scoli, oricat ar fi de inalte. Un Hristos normal, fara aure falsificate de rigorisme ieftine ori inflorituri dulcege iti umple retina gandului de bucurie. Se ascunde in text o sfiala liturgica fata de Scriptura, un realism catehumenal fata de invatatura sanatoasa, limpede, zambitoare.

Un soi rar de nuntire a cuvantului omenesc cu Cel dumnezeiesc. Profunzimi si suprafete... Pentru un preot timpul de scris e firav tare.

Intre chemarea lui Dumnezeu si chemarile - cu timp ori fara, cu rost si cand par fara rost ? oamenilor, ingrijat de nevoile familiei, cuminecator in agonii si straja de nadejde la vremuri grele, preotul are un timp al insingurarii continue. Din el a frant si Parintele Bogdan, un fel de mirida de veghe, cartea aceasta.

Nu o putem cinsti doar citind-o, ci si bucurandu-ne ca ne poate schimba viata, optica de viata duhovniceasca. O intimitate cu Hristos sporita prin iubire, o prietenie cu preotia fireasca, veti zice, rara, va voi spune, care-l tine lucid, luminos. Atent la cei ai casei, preoteasa si pruncii de pana acum, Parintele pare ca taifasuieste impreuna cu ei.

Simplu, linistit, parinteste, iubitor. E important sa ne bucuram de cartea aceasta ca de un semn de normalitate. Cand un preot scrie, nu uita de rugaciune.

De aceea, cand citim scriitura lui n-avem a uita sa ne rugam pentru el. Sa se tina smerit, si in profunzimi si in suprafete, apropiat de Izvorul cuvintelor convertitoare care nu poate fi decat Unul, Hristos-Domnul. Bucurie dar, cititorule, prietenie dar, scriitorule!

- Pr. Conf. Dr.

Constantin Necula