Problema timpului

Aceasta prezentare este imbogatita de reflectia proprie a autorului, reflectie care ne propune, potrivit propriilor cuvinte, „o filosofie a existentei umane, capabila sa depaseasca moartea prin experientele sale creatoare, mai precis prin experienta artistica, religioasa si metafizica. Din Antichitate pana in perioada contemporana, timpul a reprezentat o continua provocare pentru marile spirite ale umanitatii, atat prin caracterul sau decisiv in ceea ce priveste existenta, cat si prin complexitatea problemelor pe care le ridica. Problema timpului este abordata aici din trei perspective diferite: cea a constiintei, cea a clipei, cea a istoriei.

Aceste perspective sunt sustinute printr-o lectura a filosofilor care au adus cele mai importante contributii la problematica timpului: Platon, Sfantul Augustin, Hegel si Bergson. Ceea ce Bergson ne-a invatat in primul rand despre timp este caracterul ireductibil al duratei si al curgerii sale. stiinta fizica clasica, si in special dinamica de la Newton incoace, studiaza miscarea corpurilor; or, pentru a putea masura miscarea si a-i da inteligibilitatea algebrica necesara, ea trebuie redusa la traiectorie.