Printesa sub acoperire

Printesa sub acoperire, primul volum al seriei Cronicile Rosewood Tot ce mi-am dorit vreodata a fost sa NU mai fiu printesa. Indragostita de basme, Lottie Pumpkin, o fata orfana dintr-un orasel de provincie, si-a droit dintotdeauna sa fie o printesa buna si curajoasa, asemenea eroinelor din povestile ei preferate. In capatul celalalt al Europei, Ellie Wolf, printesa rebela a Maradovei, isi imparte timpul intre plictiseala vietii de la palat si escapadele sub acoperire in lumea adolescentilor obisnuiti.

Atunci cand destinul le aduce in aceeasi camera la Rosewood Hall, una dintre cele mai prestigioase scoli din Anglia, avantajele unui schimb de roluri par aproape de la sine intelese. Dar, pentru printese, lumea este un loc plin de primejdii, iar la adapostul zidurilor seculare ale scolii cineva le pandeste fiecare pas… O poveste fermecatoare despre prietenie, devotament si curajul de a fi tu insuti intr-o lume in care printesele nu sunt ce par a fi, iar magia basmului se regaseste acolo unde te astepti mai putin. Connie Glynn s-a nascut in Anglia in 1994 si a avut inca din copilarie o mare pasiune pentru povesti, dictandu-I mamei sale prima ei povestire la varsta de sase ani.

In timpul facultatii a infiintat canalul YouTube de vlogging Noodlerella, care s-a bucurat de un succes imens in Marea Britanie, adunand in scurt timp aproape un million de abonati. Prima parte a trilogiei Cronicile Rosewood, Printesa sub acoperire este romanul ei de debut Pachet Cronicile Rosewood Volumul 1: Printesa sub acoperire Volumul 2: Printesa cu adevarat Volumul 3: Printesa pierduta Volumul 4: Printesa pentru totdeauna Volumul 5: Ultima printesa Fragment din volumul "Printesa sub acoperire" de Connie Glynn: "- Tu erai, a soptit Lottie. Daca la prima vedere aceasta fata misterioasa i se paruse fermecatoare, de aproape era ca un vulcan.

Emana nesupunere prin toti porii. Haos si anarhie in forma umana. Ele doua nu puteau fi mai diferite de-atat.

Pentru fiecare insusire a lui Lottie, ea avea una total opusa. Si totusi, i se parea ciudat de cunoscuta, dar nu stia de ce. Avea o atitudine indrazneata si o dezinvoltura de invidiat, care pe Lottie o faceau sa se simta timida si stangace.

I s-a parut chiar ca avea parul vopsit; parea prea negru pentru a fi natural. Era machiata strident si purta un tricou cu o trupa de care ea nu auzise niciodata, dar pe care s-a gandit dintr-odata ca ar fi trebuit sa o stie. - Ce?

- Buna, scuze... Buna! Lottie se balbaia, incercand cu disperare sa stearga orice urma de stanjeneala din momentul in care ramasese cu gura cascata.

Ne... ne cunoastem? Fata s-a schimbat la fata si a mijit ochii, zambind din coltul gurii aproape sfidator.

- Putin probabil, a raspuns ea, ridicand o spranceana ca un superstar din anii optzeci. Lottie s-a inrosit imediat, dar nu si-a putut da seama de ce. Fata i-a intins mana.

Pana si mainile lor erau complet diferite. Bratarile ei jerpelite si oja neagra sarita de pe unghiile crapate au facut-o pe Lottie sa se simta stanjenita de inelusul ei de aur cu fundita si manichiura ingrijita, roz. - Eu sunt Ellie, Ellie Wolf.

Lottie i-a intins si ea mana si, cand s-au atins, s-au curentat, ceea ce pe Lottie a facut-o sa tresara, dar nu i s-a parut asa de rau. - Lottie... Lottie Pumpkin, a raspuns.

- Pumpkin? Lottie s-a pregatit sufleteste pentru avalansa de glume pe seama numelui ei ciudat de familie, la care trebuia sa rada, chiar daca nu i se pareau amuzante, dar s-a bucurat cand Ellie a zambit doar. - Dragut.

Pe fereastra de la balcon, lumina cadea pe gatul ei delicat si pe medalionul de argint in forma de romb care avea in centru un cap de lup. Lottie s-a inrosit iar si a lasat, fara sa vrea, privirea in jos. - Multumesc, a spus ea.

In camera s-a lasat o tacere stanjenitoare, iar Lottie a simtit ca trebuie sa sparga gheata. - Stii in ce companie esti? a intrebat ea cu entuziasm, spunandu-si apoi imediat ca trebuie sa se calmeze ca sa nu para prea interesata.

- In Epsilon, cred, a raspuns Ellie indiferenta, rasturnandu-si in pat una dintre genti.”