Povestiri din alte vremi

Orice eveniment mai important ar avea loc azi la Jockey Clubul Roman, Constantin Avramescu va fi acolo. Cu o combinatie rara de boierie, relaxare, sobrietate si umor, asa cum ii sade bine unui om de lume, Constantin Avramescu va sti sa conduca asa cum se cuvine orice intalnire. De ce vorbesc aici despre Jockey Club?

Pentru ca aceasta institutie de prestigiu a ramas unul dintre ultimele bastioane ale unei lumi pe care comunismul a incercat sa o distruga: vechea „lume buna” romaneasca, urmasii boierimii romane si ai marii burghezii, ai elitelor intelectuale, diplomatice si creative. Din pacate, comunismul a reusit sa risipeasca mare parte din vechile elite si, in buna masura, sa creeze „omul nou”. Totusi, exista inca persoane si familii care duc mai departe istoria, traditiile si valorile unei lumi care a facut Romania.

Boierimea si marea burghezie romaneasca sunt „vinovate” de multe: de la biserici, scoli si spitale, la partide, institutii si la nasterea sentimentului national, de la pastrarea statalitatii in timpul stapanirii otomane, pana la obtinerea independentei si nasterea Romaniei Mari. Chiar si multi dintre marii nostri scriitori si artisti se trag din familii boieresti. Nicio tara civilizata nu poate ignora sau dispretui o astfel de categorie sociala.

Si Constantin Avramescu apartine acestei lumi careia ii datoram, in buna parte, tara in care traim. Am indraznit sa-l incurajez sa-si scrie insa si amintirile mai vechi, cele legate de familie, de primii ani de viata si de adolescenta traita inaintea si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. - Filip-Lucian Iorga Fragment din cartea "Povestiri din alte vremi" de Constantin Avramescu "Dupa Marele Razboi, mama a venit la Bucuresti si a facut Scoala de Belle Arte, specializandu-se in broderie romaneasca si devenind profesoara de liceu industrial.

S-a remarcat in acest domeniu, organizand expozitii in tara si publicand lucrari de specialitate. In anul 1937 a mers la Paris, la Expozitia Internationala, fiind printre cei care au organizat si prezentat standul de arta populara din cadrul pavilionului Romaniei. Din povestirile ei am aflat ca la Expozitia de la Paris s-a bucurat de mare succes Restaurantul romanesc (carciuma, pe limba noastra), unde cantau Maria Tanase si, daca mai tin eu bine minte, Grigoras Dinicu, si se serveau produse specific romanesti.

Printre altele, se aducea zilnic cu avionul, de la Bucuresti, carnea de mititei, pe care statul o cumpara de la restaurantul „La leul si carnatul" de pe str. 11 iunie, care se pare ca avea cea mai buna reteta de mititei, reteta al carei secret era pastrat cu strasnicie de catre patron. Ca un detaliu, amintesc ca societatea aeriana LARES (Liniile Aeriene Romane Exploatate de Stat) a fost una dintre primele societati civile aeriene din Europa, care inca din anii 1920 facea curse regulate, impreuna cu Air France, intre Paris si Bucuresti.

Spre deosebire de tatal meu, din fire mai retras, preocupat mai mult de citit si pasionat de opera (cred ca mergea la spectacole cel putin o data sau de doua ori pe luna), mama mea era foarte sociabila, om de gasca cum am zice noi astazi. Din gasca facea parte si o colega de scoala care se maritase cu faimosul general Gavrila Marinescu, prefect al Politiei Capitalei si ministru de Interne, apropiat al Regelui Carol al II-lea, omorat de legionari in 1940. O alta, Micusoara, era sora lui Costel Visoianu.

Apoi mai faceau parte din grup scriitorul Tudor Teo-dorescu-Braniste, prim-ministrul Armand Calinescu, omorat si el de legionari in 1939, precum si altii pe care nu i-am cunoscut si nici nu am auzit de ei."