Povestea originilor

Povestea originilor. O istorie mare a tuturor lucrurilor De la Big Bang la primele stele, sistemul nostru solar, viata pe Pamant, dinozauri, homo sapiens, agricultura, glaciatiuni, imperii, combustibili fosili, o aselenizare si globalizarea de masa. Si despre ce se va intampla mai departe.

Cursul meu preferat din toate timpurile. - Bill Gates O istorie captivanta a Universului – de dinainte de zorii timpului si pana dincolo de linia de orizont a viitorului indepartat. Majoritatea istoricilor studiaza cele mai mici franturi de timp, concentrandu-si atentia pe momente specifice, indivizi si documente anume.

Dar cum ar fi sa studiem intreaga istorie, de la Big Bang si pana in ziua de azi – ba chiar pana departe in viitor, peste milioane de ani? Cum s-ar schimba perceptia noastra despre Univers, despre Pamant si despre insasi existenta noastra daca am privi lucrurile din perspectiva intregii anverguri complete a timpului? Acestea sunt intrebarile la care David Christian si-a propus sa raspunda cand a pornit sa cerceteze ideea de „istorie mare”, cea mai interesanta dintre abordarile noi ale modului in care putem intelege de unde venim, unde suntem si incotro ne indreptam.

In Povestea originilor, Christian ii duce pe cititori intr-o cavalcada nebuna prin toate cele 13,8 miliarde de ani pe care am ajuns sa le numim „istorie”. Concentrandu-si atentia pe evenimentele definitorii (praguri), pe tendintele majore si pe intrebarile fundamentale despre originile noastre, Christian aduce la vedere firele ascunse care leaga totul laolalta – de la crearea planetei noastre si pana la aparitia agriculturii, la razboiul nuclear si mai departe. In Povestea originilor, David Christian a gasit o modalitate spectaculoasa de a folosi istoria ca sa faca ordine in tot bagajul nostru de cunostinte despre lume, ceea ce inseamna o minunata realizare!

– Carlo Rovelli, autorul cartilor Seven Brief Lessons on Physics si The Order of Time O carte remarcabila, care ne pune pe noi, fiintele umane atat de pline de propria importanta, la locul cuvenit in cosmos, dar care explica si motivele pentru care povestea culturii si cunoasterii umane – ceea ce David Christian numeste invatare colectiva – conteaza pentru intelegerea lumii noastre actuale si modelarea viitorului ei. - Merry Wiesner-Hanks, presedinte World History Association O maiestuoasa sinteza a cunostintelor noastre actuale despre nasterea Universului, a sistemului solar, a oceanelor, a muntilor si mineralelor, a tuturor fiintelor vii de pe Pamant si a fortelor dinamice care potenteaza cultura si realizarile umane. Toate acestea in aproape 500 de pagini de proza captivanta, care tese laolalta nenumarate idei revelatoare din nenumarate domenii.

Cu fascinante descrieri la tot pasul si energia nerabdatoare a unui roman politist bun, cartea aceasta este o lucrare de reper crucial, aparuta intr-un moment cand n-a fost niciodata mai important pentru omenire sa detina o viziune mai clara si mai informata asupra locului nostru pe Pamant si a locului pe care-l ocupa Pamantul in cosmos. - Sir Ken Robinson Fragment din volumul "Povestea originilor" de David Christian: "Arhimede, filosoful din Grecia Antica, spune: „Dati-mi o parghie si un punct de sprijin si am sa mut Pamantul". Dar ce anume ar putea furniza efectul de parghie pentru crearea Universului?

Cum sa supui Universul la un proces de bootstrapping? Sau, in fond si la urma urmei, chiar povestea originara care descrie cum a aparut un nou univers? In cazul povestii originilor, stabilirea inceputului este aproape la fel de greu ca in cazul momentului aparitiei universurilor.

O posibila abordare ar fi sa eliminam problema inceputului si sa presupunem ca Universul a fost dintotdeauna acolo. Nu e nevoie de nicio interventie. Multe povesti ale originilor s-au derulat in acest mod.

La fel au procedat si multi astronomi moderni, inclusiv partizanii teoriei starii stationare de la mijlocul secolului XX. Aceasta teorie spune ca, la scari foarte mari, Universul a fost intotdeauna la fel cum este si azi. Similara, dar usor diferita, este si ideea ca, da, a existat un moment al creatiei, cand forte sau fiinte puternice haladuiau prin Univers si faceau diverse lucruri, dar de atunci nu s-au mai schimbat prea multe.

Se prea poate ca batranii de pe malurile lacului Mungo sa fi vazut Universul in acest fel, descriind o lume adusa la viata de stramosii lor, mai mult sau mai putin in forma actuala. Isaac Newton considera ca Dumnezeu este „prima cauza" a tot si toate si sustinea ca El este prezent in totalitatea spatiului. Tocmai de aceea Newton era de parere ca Universul ca intreg nu s-a schimbat prea mult.

Odata a scris ca Universul este „sistemul senzorial al unei Fiinte imateriale, vii si inteligente". La inceputul secolului XX, Einstein era atat de sigur ca Universul nu se schimba (la scari foarte mari), incat a adaugat o constanta speciala in teoria relativitatii, pentru a o face sa prevada un univers stabil. Ne multumeste ideea unui univers etern sau imuabil?

Nu prea, mai ales daca trebuie sa strecuram pe furis un creator care sa demareze procesul - „La inceput n-a fost nimic, apoi Dumnezeu a facut...". Defectul logic este evident, dar unor minti sofisticate le-a luat vreme indelungata sa-l vada limpede. La 18 ani, Bertrand Russell a renuntat la ideea unei divinitati creatoare, dupa ce a citit urmatorul pasaj din autobiografia lui John Stuart Mill: „Tatal meu m-a invatat ca intrebarea «Cine m-a facut?» nu poate avea un raspuns, deoarece duce pe loc la intrebarea urmatoare, «Cine L-a facut pe Dumnezeu?»" Si mai este o enigma.

Daca o divinitate este destul de puternica incat sa conceapa un univers, atunci ea trebuie sa fie clar mai complexa decat Universul, deci daca accepti ipoteza unei divinitati creatoare inseamna ca explici un univers fantastic de complex inchipuindu-ti ceva inca si mai complex, care pur si simplu... l-a creat. Unii ar fi de parere ca echivaleaza cu a trisa.

Stravechile imnuri indiene cunoscute drept Vede isi iau masuri de precautie. „Pe atunci nu erau nici nonexistenta, nici existenta; nu erau nici intinderea spatiului, nici cerul care se afla dincolo." Poate ca totul a aparut dintr-un fel de tensiune primordiala intre fiinta si nefiinta, dintr-un taram obscur care nu insemna mare lucru, dar care putea sa devina ceva.”