Poveștea lui Slither

La Corint Junior lansam cea de-a unsprezecea poveste de groaza din Cronicile Wardstone ale lui Joseph Delaney - Povestea lui Slither. Ma numesc Slither si, inainte ca povestea mea sa se incheie, o sa aflati de ce… Departe de Comitatul aparat de Vraci, Slither chinuieste oamenii, ghiftuindu-se cu sangele lor in timp ce ei dorm. Dar un fermier disperat are nevoie de Slither ca sa le salveze vietile celor doua fiice mai mici ale sale.

In schimb, bestia o poate lua pe fiica mai mare, Nessa, si sa faca ce doreste cu ea… Promisiunea lui Slither il poarta intr-o calatorie primejdioasa, unde dusmanii pandesc la fiecare cotitura. Printre dusmani se afla si Grimalkin, inspaimantatoarea vrajitoare asasina… JOSEPH DELANEY este un fost profesor de engleza care locuieste in Lancashire, Marea Britanie. Are trei copii si sapte nepoti, si este un orator desavarsit, gata oricand sa participe la conferinte sau lansari si prezentari de carte in biblioteci si librarii.

Casa lui se afla in inima teritoriului duhurilor, iar in satul sau salasluieste un duh rau, numit Cel-care-iti-bate-la-usa, care a fost insa imobilizat sub treapta unei case de langa biserica. Cele mai multe locuri din Cronicile Wardstone sunt inspirate de geografia din Lancashire. Iar ideile pentru intamplarile povestite vin de multe ori din povestile si legendele locale despre fantome.

Fragment din roman: “Si Grimalkin, vrajitoarea asasina? Ea era formidabila si avea magia neagra la dispozitie. Era si foarte increzatoare - atat de sigura pe ea.

Insa daca Haggenbrood avea sa se dovedeasca victorios, atunci ambele mele surori aveau sa moara. Am auzit pasi apropiindu-se de locuinta lui Slither si vocea bestiei si a vrajitoarei. Apoi un copil plangand.

Parea sa fie biata Bryony. Trebuie sa fi fost zdruncinata de cele petrecute in arena, dar, in ciuda plansului ei, inima mi-a tresaltat de bucurie. Se intorsesera.

Invinsesera, desigur... Altfel, ar fi fost morti, invinsesera si, curand, aveam sa parasim orasul asta blestemat! Atunci cheia s-a rasucit in incuietoare si usa camerei mele s-a deschis larg.

Am iesit sa ma uit la fiecare dintre ei, pe rand. Deodata mi-a stat inima. Unde era Susan?

- Am facut tot ce mi-a stat in puteri, Nessa, a zis Slither si, pentru prima oara, n-a fost in stare sa ma priveasca in ochi, dar biata ta sora a cazut prada oribilei morti prin argasire. Creierul ei s-a prefacut in gelatina, ochii i s-au topit in orbite si carnea i-a alunecat de pe oase. Durerea a fost cumplita, dar acum si-a gasit pacea.

Trebuie sa fim recunoscatori pentru asta. - Ce? am strigat.

Ce vrei sa spui? Unde e Susan? - A murit, cum am incercat sa-ti explic.

O singura moarte a fost un pret mic de platit pentru o asa victorie stralucita - ai sa fii desigur de acord ca e un rezultat mai bun decat sa fi murit cu totii. - Dar ai promis! am spus eu, simtind cum mi se inclesteaza gatul si pieptul, incat de-abia mai puteam respira.

I-ai promis tatalui meu sa le aperi pe surorile mele! - Am facut tot ce-am putut, Nessa, dar adversarul a fost foarte puternic. N-am putut face mai mult decat ce-am facut.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi si am cazut in genunchi langa Bryony, care plangea in hohote, si am strans-o in brate. Eu ma jertfisem pe mine insami, intocmai cum imi ceruse tata, si pentru ce?”