Portocalele verzi

Ne consideram stapanii naturii si ai pamantului. Dar ce putem face atunci cand natura decide sa se razbune pe noi? La numai 26 de ani, Adriana are o multime de intrebari la care nu a gasit inca raspunsuri.

De ce mama si bunica ei au impartasit acelasi destin tragic la varsta de 27 de ani? Este o pura coincidenta sau un blestem de familie? In cautarea hipnotica dintre viata si moarte, dintre trecut si prezent, ea descopera un tulburator secret de familie.

Intre provocare si adevar, viata Adrianei se scurge ca firele de nisip dintr-o clepsidra. Un roman despre incredibila forta vindecatoare a dragostei si legatura puternica dintre om si natura. Vitali Cipileaga a debutat in 2015 cu De vorba cu Emma, o carte de reflectii despre dragoste si viata, ce a cucerit inimile a zeci de mii de cititori.

Lucrarea a fost premiata la Festivalul National al Cartii si Lecturii, editia a VI-a. In 2016 a lansat romanul In umbra pasilor tai, premiat la Salonul International de Carte din Chisinau, editia a XXI-a. Este casatorit si are doi copii.

Fragment din romanul "Portocalele verzi", de Vitali Cipileaga "Nici trei cafele luate la repezeala, una dupa alta, nu ma ajuta. Ma dor ochii, abia de reusesc sa ma ridic pe jumatate din pat. Sofia lucreaza de zor la parter, inganand ceva.

O fi o piesa cunoscuta sau improvizatii de-ale ei? Scorpia. Oare cum de reuseste sa ramana asa vesela mereu?

Nu am auzit-o niciodata plangand, nici macar o data. Si o cunosc de atatia ani. Miercurea trecuta, cand ma simteam bine, am cautat pe Google, la inceput din pura plictiseala, apoi convingandu-ma ca e o decizie buna, ca devin tot mai iritata la serviciu si trebuie sa fac ceva in acest sens.

Psiholog, Malmo. Nu pot sa-mi explic de ce, dar am insistat sa fie barbat. Am facut programarea in cateva clipe.

Nu pot da inapoi, mai ales ca, stiindu-mi caracterul recalcitrant, am insistat sa platesc in avans consultatia si m-a costat destul de mult. Oare e in stare cineva sa-si faca loc prin acest labirint intunecat? Imi este tot mai greu sa gandesc lucid, iar asta e foarte complicat, mai ales cand ai o facultate, un serviciu la care urmeaza sa te prezinti, un parinte posesiv, o doica bagareata si propria reflectie dezgustatoare in oglinda care te descurajeaza de fiecare data.

Nu e bine, Adri, nu e bine deloc ce faci. La naiba cu toti. Sunt extenuata.

Trebuie sa ma imbrac mai gros. Simt cum pielea mi se descuameaza de la greutatea atator haine, dar mi-e tot mai frig si tamplele imi devin tot mai reci. Candva nu era asa.

Candva alergam pe plaja lunga de cativa kilometri in Porto Santo si ma jucam desculta prin nisipul auriu. Fac un dus, ma parfumez si apoi ma machiez timp de o ora in fata oglinzii. Am reusit destul de bine sa maschez totul.

Sunt gata sa ies in lume. Pe drum, tremur toata. Ma opresc de cateva ori si sunt cat pe ce sa dau inapoi, dar nu cedez.

Intru, gata sa-mi explodeze pieptul. Am aproape douazeci si sase de ani si inca ma port ca o pustoaica smiorcaita. Un glas cunoscut sasaie in capul meu, dar prefer sa-l arunc undeva intr-un ungher.

Stiu, nu e pe mult timp. Receptionista imi bifeaza venirea, rugandu-ma sa astept cateva minute. In fata mea, un barbat caruia ii dau cel mult patruzeci de ani imi zambeste pasiv.

Pare nevrotic, la cum imi ranjeste. Devin anxioasa. Daca imi gaseste ceva?

Dumnezeule! Sper sa nu-mi dea si el pastile."