Poeme de dragoste

Poeta Monica Berglund a strans in acest volum poemele de dragoste pe care tatal ei, Camil Poenaru le-a dedicat pe parcursul anilor femeii de care era indragostit si care, le a pastrat cu sfintenie, ani de zile. In prefata cartii muza poetului poarta numele zeitei vanatorii si a castitatii din panteonul roman (Daiana) si, poate ca, acest lucru nu este intamplator: poemele cuprinse in acest volum sunt de o candoare si o puritate a iubirii pe care nu o intalnim decat la poetii antici sau la cei mai distinsi romantici. (...) Pe de o parte, in plan biografic si narativ asistam la o desfasurare gradata a povestii de dragoste de la faza initiala a primei presimtiri (poemul Daiana mea), la navigatorul de pe marile dorului (poemul Puiul meu...), la cel care intrevede eminescian ipostaza angelica a iubitei (Cum ai ajuns?...) sau contempla frumusetea statuara a muzei (Statuia) ori se imbata cu senzualitatea aproape muzicala pe care o emana prezenta femeii iubite (Violina).

Pe de alta parte, dincolo de unele detalii biografice ale povestii de dragoste ce evoca intalniri sau "impreunari de cuvinte" (Ca sa nu mai fim doi), intensitatea trairii erotice este cea care razbate din poeme si le da un farmec aparte. - Petrisor Militaru Poeta Monica Berglund a strans in acest volum poemele de dragoste pe care tatal ei, Camil Poenaru le-a dedicat pe parcursul anilor femeii de care era indragostit si care, le a pastrat cu sfintenie, ani de zile. In prefata cartii muza poetului poarta numele zeitei vanatorii si a castitatii din panteonul roman (Daiana) si, poate ca, acest lucru nu este intamplator: poemele cuprinse in acest volum sunt de o candoare si o puritate a iubirii pe care nu o intalnim decat la poetii antici sau la cei mai distinsi romantici.

(...) Pe de o parte, in plan biografic si narativ asistam la o desfasurare gradata a povestii de dragoste de la faza initiala a primei presimtiri (poemul Daiana mea), la navigatorul de pe marile dorului (poemul Puiul meu...), la cel care intrevede eminescian ipostaza angelica a iubitei (Cum ai ajuns?...) sau contempla frumusetea statuara a muzei (Statuia) ori se imbata cu senzualitatea aproape muzicala pe care o emana prezenta femeii iubite (Violina). Pe de alta parte, dincolo de unele detalii biografice ale povestii de dragoste ce evoca intalniri sau "impreunari de cuvinte" (Ca sa nu mai fim doi), intensitatea trairii erotice este cea care razbate din poeme si le da un farmec aparte. - Petrisor Militaru