Poate noaptea a şi-nceput

"Coborind parca din lumea atroce (atroce nu doar pentru ca pare sa fi devenit limbaj) a lui Urmuz, personajele de-acum ale lui Mihai Ignat si „faptele” lor sunt deopotriva adevar si iluzie. Tocmai de-aceea „dulcea atrocitate” pe care o invoca poetul insusi inseamna si mecanica existentei – factologie pura, asadar –, si stranietatea si insolitarea ei. Atit de mult e lumea imediata ceea ce este, incit devine necognoscibila si ciudata.

De-nteles, cind aflam despre Klein ca „isi sterge mustatile de lapte”. Daca am parafraza cuvinte cunoscute, am spune: din punctul de vedere al lui Klein, lumea poate exista si fara constiinta. Fara constiinta, deci alienata.

Acesta e, in fapt, manifestul implicit al poeziei de-acum a lui Mihai Ignat." - Mircea A. Diaconu Fragment din volumul de poezii "Poate noaptea a si-nceput" de Mihai Ignat: ”m-au infipt in perete ca pe-un cui in sfirsit am devenit creativ miinile lor mi-au tinut loc de soarta Klein trece pe linga mine silueta lui e semnatura indescifrabila a unui zeu puturos un zeu orizontal nici Cara Si-atit nu lipseste sufrageria nu e un peisaj ci o reuniune de distante Klein trece din nou pe linga mine mi-e dor de Artur dar pot sa-l si injur”