Piratii de buzunar vol.1. Goana dupa cascaval

Intr-un vechi magazin de catrafuse zace o corabie varata intr-o sticla. Iar atunci cand lumea nu se uita, un mic echipaj de pirati iese de acolo sa exploreze imprejurimile. Sunt mai mici chiar si decat o ceasca de ceai, dar acesti marinari maruntei au o URIASA pofta de aventura!

Cand soarecii-de-plinta rapesc pisicuta corabiei si cer cascaval drept rascumparare, Piratii de Buzunar intra in actiune. Dar pentru a obtine cascaval, trebuie sa mearga pana la locul acela inghetat, unde este intotdeauna iarna. Locul acela numit… frigider!

Fragment din volumul "Piratii de buzunar. Vol.1: Goana dupa cascaval" de Chris Mould: “Piratii de Buzunar continuara sa fuga pana cand tropaitul - tac-tac-tac - plosnitelor nu se mai auzi. In fata lor se zarea un punct luminos.

Nasturel se apropie primul de acesta. Se strecura prin gaura si constata ca de acolo putea sa vada interiorul bucatariei. Si, chiar in fata lui, se gasea usa uriasa, alba, care dadea catre locul acela numit Frigider.

Nasturel isi inalta privirea catre ceasul din bucatarie. Se apropia ora pranzului. Pentru cineva nu mai inalt de cinci centimetri exista o singura cale de a se furisa prin usa unui frigider - si anume sa astepte pana cand unul dintre proprietarii monstruos de mari ai magazinului sa o deschida.

Piratii insa nu puteau sa astepte acolo o vesnicie - trebuiau sa il salveze pe Jones cat mai repede. - Poate ca o poveste ar face ca timpul sa treaca mai usor, sugera Batranul Unchi Noggin, strecurandu-si capul prin gaura din spatele lui Nasturel. Ti-am mai spus vreodata de ziua aceea in care era cat pe ce sa fiu gatit de viu in cuptorul cu microunde?

Era dimineata unei zile de luni si nu mai mancaseram de trei zile intregi... - Aaa... poate ca asta nu e cel mai potrivit moment, sugera Nasturel, dorindu-si ca Unchiul Noggin sa se poata concentra pe sarcina pe care o aveau de indeplinit.

Chiar in clipa aceea, cainele isi facu aparitia in bucatarie, repezindu-se catre cei doi pirati. - Am fost vazuti! exclama Nasturel, refugiindu-se grabit prin gaura din perete.

- Nu, nu am fost, ii spuse Lily cu o voce calma. Priveste! Piratii isi scoasera din nou capetele prin spartura si privira cum Doyle se opreste in fata usii mari, albe.

Isi freca fata de Frigider si incepu sa latre cuprins de nerabdare, chemandu-l pe domnul Tooey sa vina si sa-l hraneasca. - Ii este foame, constata Lily in soapta, in vreme ce piratii se ghemuiau in interiorul plintei de lemn crapate. - Ce noroc fenomenal!

exclama Capitanul Surimi. - Aceasta este sansa noastra! Trebuie sa profitam de momentul in care Doyle se va concentra pe mancare, spuse Nasturel.

Deodata, totul in jurul lor se cufunda in intuneric. Ceva acoperise gaura din perete. Nasturel intinse o mana in fata si simti cu degetele ceva de consistenta hartiei."