Pioletul de aur. Alpiniști, izbânzi, sacrificii

Asadar, nu sunt nici surd si nici absurd ca sa o tin langa, fereasca Domnul, ca in cartile editate in "Colectia verde" nu s-au strecurat si unele greseli. Sub nici un chip, insa, intr-atata incat sa fie etichetate "grosolane". Nu caut scuze.

Autorul unei carti era la spital, pe patul de moarte, si imi daduse manuscrisul (... scris de mana) cu vreo doua luni si ceva mai inainte. Nici el, saracutul, la un moment dat, nu mai intelegea ce scrise pe alocuri.

Insa isi dorea tiparita cartea... Si l-am vazut luminandu-se intr-un fel anume, cand i-am dus-o la spital in ultimul ceas. O tinea de coperti, ca de doua aripi, cu interiorul lasat in jos.

Parca tinea in mana pasarea duhului. As putea sa inchei asa: nu exista scuze pentru grosolanii. Fie ele de gandire, de munte, de limba, de comportament, de tipar.

Asadar, nu sunt nici surd si nici absurd ca sa o tin langa, fereasca Domnul, ca in cartile editate in "Colectia verde" nu s-au strecurat si unele greseli. Sub nici un chip, insa, intr-atata incat sa fie etichetate "grosolane". Nu caut scuze.

Autorul unei carti era la spital, pe patul de moarte, si imi daduse manuscrisul (... scris de mana) cu vreo doua luni si ceva mai inainte. Nici el, saracutul, la un moment dat, nu mai intelegea ce scrise pe alocuri.

Insa isi dorea tiparita cartea... Si l-am vazut luminandu-se intr-un fel anume, cand i-am dus-o la spital in ultimul ceas. O tinea de coperti, ca de doua aripi, cu interiorul lasat in jos.

Parca tinea in mana pasarea duhului. As putea sa inchei asa: nu exista scuze pentru grosolanii. Fie ele de gandire, de munte, de limba, de comportament, de tipar.