Pierdut in China

Pierdut in China. Jurnal de calatorie Cand scriu aceste randuri atentia intregii lumi este, din nou, atintita asupra Chinei. Suntem in plina desfasurare a unei pandemii a carei origine ii este atribuita iar un presedinte american, deloc strain controverselor el insusi, se refera la SARS-CoV-2, in mod repetat, prin sintagma: virusul chinezesc.

Sunt aceleasi luni in care, pe de o parte, Republica Populara Chineza incearca o diplomatie a concordiei trimitand containere cu echipament medical in multe tari grav afectate de pandemie in timp ce, in paralel, diplomatii de cariera ai regimului de la Beijing se fac remarcati printr-o diplomatie ofensiva si extrem de agresiva. [...] Calatoria din acest volum incepe, cu un an in urma, intr-un Hong Kong care inca mai spera intr-o solutie politica. In ziua aterizarii calatorului in Lantau, 10Km in linie dreapta, mai la nord, in Yuen Long speranta aceasta se spulbera sub ciomegele a 400 de membri ai triadelor cu complicitatea tacita a politiei.

Pachetul legislativ care pusese pe jar Hong Kong-ul avea sa fie retras cu o saptamana inainte ca autorul sa revina pe insula in drumul sau spre casa iar, nici un an mai tarziu, acelasi pachet legislativ sa fie aproape aplicat printr-o decizie de la Beijing ignorand legislativul din Hong Kong. Calatoria din acest jurnal, insa, pare sa inceapa cu adevarat abia in Guilin si de-a lungul raului Li, in Yang Shuo. Pe de o parte nimic nu pare sa se fi schimbat in aproape un mileniu de cand Fan Chengda era la fel de impresionat precum autorul acestui jurnal de peisajul carstic cu care suntem atat de obisnuiti sa asociem China rurala.

Pe de alta parte doar cel care a cunoscut Yang Shuo drept oras al indragostitilor si al pasionatilor de escalada nu poate sa nu observe cum, in ultima decada si jumatate, acesta a devenit victima propriului sau succes. La fel si Zhangjiajie si multe alte locuri prin care va trece autorul. Entuziasmul calatorului este temperat pe parcursul jurnalului, chiar daca doar episodic, de spectatori mai putin meteorici ai Chinei.

Daca despre India se spune adesea ca nu este o tara ci un continent acelasi lucru este la fel de adevarat despre Tara Regatului de Mijloc. China ofera insa in plus si acest paradox al unei statornicii identificabila transversal prin milenii dar si al unui dinamism ametitor cat se poate de imediat. Oricine petrece o luna in China nu poate sa nu remarce un nou cartier rasarit parca din neant.

La fel insa, ca un revers al monedei, spiritul Calatoriei catre Vest este usor detectabil in China secolului 21 la fel de mult ca in urma cu cinci secole. Sufletul chinezesc pare astfel dominat de nevoia unui sincretism manat de pragmatism. Nimic sa nu fie pierdut iar in acelasi timp totul sa fie contemporan, totul sa fie asimilat fara insa a lasa sa corupa.

Pentru observatorul superficial aceasta atitudine poate parea oportunista sau chiar lipsita de principii. Celebra fraza a lui Deng Xiaoping cum ca indiferent daca este neagra sau alba, o pisica, atat timp cat este capabila sa prinda soareci este o pisica buna ajunge des citata ca ilustrare a unui astfel de presupus oportunism, ignorand, voit sau nu, imbinarea constanta dintre valorile confucianiste (chiar si atunci cand ele sunt mentionate doar pentru a fi combatute) si actiunea orientata spre un rezultat practic care sa conduca la stabilitate. Catalin Vrabie vede China intr-un iures - paradoxal poate pentru o calatorie de doua luni.

Sentimentele insa sunt aceleasi precum cele generate de o viata petrecuta acolo: fascinatie in fata contrastelor, admiratie, confuzie si multa exasperare. Desi poate parea uneori jurnalul unui hiperactiv, jurnalul unei goane spre cat mai mult, viata in China, in esenta ei este exact asta: o goana! Sentimentul pe care il lasa cartea nu este doar unul de sinceritate ci si de autentic.

In aceasta goana Wuhan este imortalizat doar prin dimensiunea garii, un stop oarecum necesar in drum spre Shanghai. Ca unul care si-a petrecut un an din viata in acest oras care va ramane, din pacate, in memoria colectiva a occidentului drept epicentrul SARS-CoV-2 mi-as fi dorit poate sa citesc mai mult despre cum arata el acum, 15 ani mai tarziu. Shanghai insa, asa cum era de asteptat, starneste admiratia, exact sentimentul pe care il cautau arhitectii alternativei continentale la Hong Kong.

Visul lui Deng pare azi aproape de implinire chiar daca cu 10 ani intarziere. Intr-o adevarata Calatorie spre Vest la propriu, Catalin Vrabie ajunge din sudul subtropical pana pe drumul matasii avand companioni de drum si mirare alti calatori precum el, fiecare in cautarea propriei sale versiuni a Chinei. Calatoria se incheie, inchizand bucla, tot in Hong Kong, de data aceasta mai molcom decat la sosire.

Dupa Ao Men (Macau) si torpoarea lui, un oras salvat de istorie tocmai prin incremenirea in ea, prin contrast Xiang Gang (Hong Kong) se impotriveste istoriei care este scrisa pentru el. Sufletul acestuia, sfasiat intre est si vest, este ocultat de jocul de lumini din Portul Victoria. - Cosmin Andron, PhD