Pereti albi

Premiului Triumph (2001) Premiului pentru proza oferit de Targul international de carte de la Moscova (editia a a XIV-a) Student Booker of the Decade Award (2011) O colectie de douazeci si sapte de povestiri care poarta amprenta inconfundabila de inteligenta ascutita, ironie muscatoare, fantezie si umor a autoarei bestsellerului Zatul si a Lumilor eterice. Pereti albi este cea mai cuprinzatoare colectie de proza scurta a Tatianei Tolstaia, in care autoarea ii poarta pe cititori prin universul banal si totusi fascinant al celor napastuiti de soarta. Cele douazeci si sapte de povestiri ne strecoara in lumile nebanuite ale orfanilor, ale iubirilor pierdute, ale filozofilor absurdului, ale poetilor care noaptea scriu si ziua matura strazile si ale celor saraci cu duhul.

Tolstaia isi analizeaza personajele cu ironie si candoare deopotriva, in structuri narative miniaturale care amintesc pe alocuri de basmele de demult. In povestirile ei, razele fantasticului irump uneori prin tesatura plictisitoare a realitatii si arunca o lumina asupra vietilor celor uitati, ignorati, nesocotiti, ale caror chipuri vor starui in amintirea cititorilor multa vreme dupa ce lectura a fost sfarsita. Vocea Tolstaiei este absolut exceptionala, cu o nota de stranietate care estompeaza granita dintre poezie si proza, cu magie si descrieri cu parfum de altadata…– The New York Times Tolstaia isi demonstreaza geniul in aceste douazeci si sapte de povestiri, care cuprind satira politica, nascociri suprarealiste, franturi de realitate urbana si drame domestice, cu precadere din perioada socialista… Copii, batrani, oameni obisnuiti care se zbat zi de zi – Tolstaia citeste in inimile tuturor.

Remarcabil! – Kirkus Reviews Proza Tatianei Tolstaia este unica. Scriitoarea imbina cu talent exagerarile comice si satira vicleana cu izbucnirile lirice si fantezia bogata, iar efectul este de-a dreptul fermecator.

– National Post Tolstaia pune in miscare mecanismele unui limbaj magnific construit din straturi colocviale si idiomatice si, in aceeasi maniera, juxtapune banalul si supranaturalul. Harul acestei scriitoare consta in ticluirea unei harababuri de metafore pestrite, carora le lipsesc structura, traiectoria sau arcul narativ, insa care ne trantesc in mijlocul universului ei, zamislit din panza unui verbiaj orbitor. – The Boston Phoenix