Pentru ca eu sunt. Pentru ca tu esti

Pentru ca eu sunt. Pentru ca tu esti. Volumul 5 din seria Nemuritor Finalul calatoriei sau un nou inceput?

Cercul se inchide, datoriile sunt platite, iar secretele cele mai intunecate ies la iveala. Un nou unghi, o noua perspectiva se dezvaluie sub ochii cititorului. Si peste toate acestea pluteste insistent intrebarea Victoriei: „Oare la sfarsitul drumului ma voi regasi pe mine, cea de odinioara?” Nu va ramane decat sa descoperiti raspunsul la aceasta intrebare pe parcursul acestei noi povesti palpitante ce va incheia seria Nemuritor.

Da, era purgatoriul, fara nicio indoiala, acel loc in care trebuia sa te impaci cu trecutul si sa treci mai departe. Problema era ca nu ma simteam deloc impacata. Si nici pregatita sa trec dincolo, orice ar fi insemnat asta.

Ma simteam vie. Si lasasem mult prea multe in urma, oameni pe care ii iubeam si de care nu voiam sa ma despart. Arrio, Ian, Dodo, bunicul, parintii mei.

Prietenii. Viata mea aproape perfecta. Ma durea singuratatea.

Imi incolteau in suflet un soi de flori mari, colorate, ce imi faceau sangele sa alerge mai repede prin vene si ma indemnau sa ma las purtata de acel sentiment de sublima renuntare. Isi incolaceau tulpinile in jurul coastelor mele, iar petalele imi alintau pielea. Aproape ca le puteam pipai, de parca pieptul mi se deschisese lasand expusa inima ce palpita calda.

Flori otravite. Sa dormi. Sa renunti.

Sa visezi vesnic.