Peisaj lăuntric

Peisaj launtric. Poezii din inchisoare Astazi octogenar, Demostene Andronescu ramane una dintre vocile lirice cele mai pure si mai reprezentative ale inchisorilor politice din Romania. Volumul Peisaj launtric este testamentul liric al unei vieti mucenicite, dar si fila din testamentul unei generatii fara noroc (cartea e inchinata, de altfel, "Generatiei mele de Don Quijote striviti de prea marele lor vis").

O poezie care se misca intre suferinta si iertare, intre omeneasca "indoiala" (a se vedea poezia cu acest titlu, dedicata lui V. Voiculescu) si credinta in numele careia merita sa mori: Nebun, da, sunt nebun! Dar, lume, daca N-ar fi nebuni ai fi de tot saraca, Ti s-ar usca si ramuri, si tulpina De n-ai avea prin ei, sus, radacina.

Si-ai fi de tot comuna si banala, Si viata ti-ar fi searbada si goala, Caci cei cuminti n-ar face rod nici unii De n-ar muri in locul lor nebunii. - Nebunul, Demostene Andronescu