Pe tarm

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Pe vremuri detinea un magazin de mobila, avea o casa si era sot si tata. Acum este un solicitant de azil sosit din paradis. Tacerea este singura lui aparare.

In acest timp, Latif Mahmud, un personaj important din trecutul lui Saleh, duce o viata singuratica in apartamentul sau din Londra. Cand cei doi se intalnesc intr-un orasel englezesc de pe tarmul marii iese la iveala o poveste complexa, o poveste despre dragoste si tradare, despre seductie si posedare, despre oameni incercand din rasputeri sa gaseasca o anume stabilitate in tumultul epocii lor. Dureros de bun...

mai mult decat un roman elocvent: unul necesar... rafinat, de o eleganta aparte si captivant de la prima pana la ultima pagina. - Sunday Telegraph Povesti impletite delicat si dezvaluite treptat, care se desfasoara pe tot globul...

un roman uluitor si superb... De la primele randuri stim ca suntem in mainile unui scriitor autentic, ale unui om care are ceva de spus despre lume. - The Observer O naratiune exceptionala...

personajele surprind permanent, fiind mai bune, mai tandre, mai curajoase decat si-au inchipuit ele insele sau ceilalti. - Independent on Sunday Splendid si emotionant. - Daily Mail Traducere din limba engleza de Andreea Nastase.

Fragment din cartea de "Pe tarm" de Abdulrazak Gurnah: "Asadar, iata evenimentele care s-au napustit asupra mea. Despre multe mi-e greu sa vorbesc fara emotie, iar unele ma umplu de durere, dar jinduiesc sa le descriu, sa le prezint ca pe niste ilustrari ale epocii mele si ale micimii vietii noastre duplicitare. O sa fiu succint; am incercat sa nu zabovesc asupra lor de teama ca amaraciunea si neajutorarea sa nu distruga pana si putinul care mi-a mai ramas.

Am avut multi ani sa ma gandesc la ele si sa le pun pe cantarul universului, si din acest punct de vedere am invatat ca pot sa traiesc cu zgarieturile si scrantirile mele cand altii trebuie sa indure niste acte de cruzime intolerabile. Dupa nationalizarea bancilor din 1967, eveniment care ne-a fost anuntat la radio cu surle si tobe de insusi presedintele republicii, am fost convocat de managerul fostei banci Standard, acum Banca Populara, care mi-a cerut sa lichidez creditul pe care-l luasem de la ei. M-am dus la banca sa-mi pledez cauza; desi aveam dreptatea de partea mea si ma angajasem sa achit imprumutul in cinci ani din care trecusera numai doi, nu era momentul sa invoc drepturi si chestiuni legale.

M-am dus la banca sa-i cer directorului ingaduinta. Dupa nationalizare fusese schimbat tot personalul cu functii importante, alcatuit in majoritate din straini, de teama sabotajului. Noul manager a refuzat sa ma primeasca, iar un asistent mi-a explicat ca solicitarea de lichidare a creditului nu era negociabila.

Actionau la instructiunile agentiei guvernamentale competente. Strainii taiasera orice finantare clientii retrasesera sume mari in ultimele luni, asa ca se cerea rambursarea tuturor imprumuturilor. Cum de nu aflasem nimic de la alti oameni de afaceri?

I-am intrebat. Ei bine, mi-a zis asistentul, datornicii erau convocati in transe, iar eu faceam parte din prima transa. N-aveam bani sa achit totul, am spus.

In cazul acesta, banca urma sa ia in posesie casa pe care o pusesem gaj.