Pașii de sub simț

Cintec de amurgire Intre ruine, zeii se intorc sa plinga sub marile porti prin care intrase odata si lumea si-n oameni se-ntorc... nu ii mai alung, ci ma duc impreuna cu ei, iar zeii imi spun ca tot aici, intre oameni, s-au intors sa moara. nu ii ajut, nici nu-i conving ca exist, nu le cint pietrele, nu-i las sa raspunda intrebarilor mele.

le spun sa moara atat de incet, incit sa nu se afle si, surprinzator, ma asculta. in urma lor, o rochie zdrentuita aluneca de pe coapsele lumii. Poetul Marius Marian Solea s-a impus, inca de la debut, ca o voce distincta in peisajul liric de azi.

Poezia sa a retinut atentia criticii de intimpinare si a publicului larg, care l-a primit cu multa caldura, atit datorita unui timbru special, cit si datorita temelor abordate, de o mare actualitate, feeling-ului si, nu in ultimul rind, felului sau de a scrie, interesant totdeauna, de o fina folosire a tusei, de o indiscutabila acuratete. - Ioan Holban Cintec de amurgire Intre ruine, zeii se intorc sa plinga sub marile porti prin care intrase odata si lumea si-n oameni se-ntorc... nu ii mai alung, ci ma duc impreuna cu ei, iar zeii imi spun ca tot aici, intre oameni, s-au intors sa moara.

nu ii ajut, nici nu-i conving ca exist, nu le cint pietrele, nu-i las sa raspunda intrebarilor mele. le spun sa moara atat de incet, incit sa nu se afle si, surprinzator, ma asculta. in urma lor, o rochie zdrentuita aluneca de pe coapsele lumii.

Cintec de amurgire Intre ruine, zeii se intorc sa plinga sub marile porti prin care intrase odata si lumea si-n oameni se-ntorc... nu ii mai alung, ci ma duc impreuna cu ei, iar zeii imi spun ca tot aici, intre oameni, s-au intors sa moara. nu ii ajut, nici nu-i conving ca exist, nu le cint pietrele, nu-i las sa raspunda intrebarilor mele.

le spun sa moara atat de incet, incit sa nu se afle si, surprinzator, ma asculta. in urma lor, o rochie zdrentuita aluneca de pe coapsele lumii. Poetul Marius Marian Solea s-a impus, inca de la debut, ca o voce distincta in peisajul liric de azi.

Poezia sa a retinut atentia criticii de intimpinare si a publicului larg, care l-a primit cu multa caldura, atit datorita unui timbru special, cit si datorita temelor abordate, de o mare actualitate, feeling-ului si, nu in ultimul rind, felului sau de a scrie, interesant totdeauna, de o fina folosire a tusei, de o indiscutabila acuratete. - Ioan Holban Cintec de amurgire Intre ruine, zeii se intorc sa plinga sub marile porti prin care intrase odata si lumea si-n oameni se-ntorc... nu ii mai alung, ci ma duc impreuna cu ei, iar zeii imi spun ca tot aici, intre oameni, s-au intors sa moara.

nu ii ajut, nici nu-i conving ca exist, nu le cint pietrele, nu-i las sa raspunda intrebarilor mele. le spun sa moara atat de incet, incit sa nu se afle si, surprinzator, ma asculta. in urma lor, o rochie zdrentuita aluneca de pe coapsele lumii.