Părinții toxici

Parintii toxici. Vindeca-ti ranile din copilarie si reia controlul asupra vietii tale Cand erai copil… Ti-au spus parintii tai adeseori ca esti rau sau ca nu esti bun de nimic? Au folosit ei durerea fizica pentru a te disciplina?

A trebuit sa ai grija de ei din cauza problemelor lor? Ti-a fost adeseori teama de parintii tai? Ti-au facut acestia vreodata ceva ce a trebuit sa nu spui la nimeni?

Acum ca ai ajuns adult… Continua sa te trateze parintii tai ca si cum ai fi un copil? Experimentezi reactii emotionale sau fizice intense dupa ce iti peteci timpul cu ei? Te controleaza ei prin amenintari sau vinovatie?

Te manipuleaza ei cu ajutorul banilor? Simti ca orice ai face, nu este niciodata de ajuns pentru parintii tai? In acest ghid de dezvoltare personala, dr.

Susan Forward descrie o sumedenie de studii de caz din practica ei privata, citandu-si adeseori clientii – copii deveniti adulti ai unor parinti toxici – pentru a te ajuta sa te eliberezi de tiparele frustrante ale relatiei tale cu parintii, descoperind o lume noua a increderii in sine, puterii interioare si independentei emotionale. Fragment din volumul "Parintii toxici" de Susan Forward: „Obedienta mai presus de toate Asa cum spuneam, convingerile sunt oasele, iar regulile sunt carnea sistemului familial. Muschii ce pun in miscare acest mecanism sunt „ascultarea oarba".

Noi ascultam orbeste regulile familiale, considerand ca incalcarea lor ar echivala cu o tradare a familiei. Devotamentul fata de tara, de un ideal politic sau de o religie paleste prin comparatie cu intensitatea devotamentului fata de propria familie. Cu totii avem astfel de loialitati.

Acestea ne mentin inlantuiti de sistemul familial, de parinti si de convingerile acestora. Ele ne determina sa ne supunem regulilor familiei. Daca acestea sunt rezonabile ele pot oferi o anumita structura etica si morala procesului de dezvoltare a copilului.

In familiile cu parinti toxici, regulile se bazeaza insa pe distorsiunile de rol si pe perceptiile bizare asupra realitatii din sanul familiei. Ascultarea oarba a acestor reguli conduce la un comportament distructiv si la autosubminare. Kate, femeia care a fost batuta in copilarie de tatal ei, reprezinta un exemplu care ilustreaza cat de greu este sa evadezi din ciclul ascultarii oarbe: „Cred sincer ca doresc sa ma vindec.

Nu mai vreau sa fiu deprimata. Nu mai doresc sa am parte de relatii dizarmonioase. Nu mai vreau sa duc viata pe care o duc.

Nu mai doresc sa fiu tot timpul furioasa si speriata. Dar ori de cate ori incerc sa fac ceva pozitiv in favoarea mea, ii dau cu piciorul. Este ca si cum gandul de a renunta la durere ma sperie, caci aceasta mi se pare atat de familiara.

Intr-un fel, mi se pare ca este normal sa o simt.” Kate asculta astfel regulile tatalui sau abuziv: „accepta faptul ca esti rea”, „nu fii fericita" si „suporta durerea". Ori de cate ori incerca sa incalce aceste reguli, puterea loialitatii sale fata de sistemul familial se dovedea mult mai puternica decat dorintele ei constiente. Ea trebuia sa asculte, iar atunci cand o facea, familiaritatea sentimentelor sale i se parea reconfortanta, in pofida faptului ca erau dureroase.

Obedienta i se parea intotdeauna calea cea mai usoara.”