Parinti in pragul crizei de nervi

Parinti in pragul crizei de nervi. Cum gestionam conflictele zilnice dintre noi si copii Viata de parinte este facuta din paradoxuri: copiii sunt tot ce ai mai scump pe lume, ii rasfeti, ii iubesti... si totusi, uneori, felul in care se comporta te scoate din minti.

Esti in pragul crizei de nervi! Dar e cea mai paguboasa solutie prin care poti pune capat unui conflict cu propriul copil: nu asa rezolvi problema si simti ca dai gres in rolul de parinte. Aceasta carte nu are pretentia sa le ofere cititorilor toate cheile unei educatii fara conflicte, ci incearca sa-i ajute sa relativizeze neintelegerile pentru a le rezolva pe un ton calm.

Rod al experientei autoarei ca mama si bunica, la care se adauga expertiza unor psihologi, cartea isi propune: - sa traseze un cadru ce aminteste bazele educatiei si marile etape ale dezvoltarii copilului; - sa descrie principalele situatii „de criza” in functie de mai multe teme: somnul, alimentatia, statul pe olita, politetea, agresivitatea... Fiecare situatie, prezentata sub forma unei marturii, este analizata si insotita de sfaturi si sugestii pentru a gestiona mai bine lucrurile si pentru a evita repetarea situatiilor de acest gen. Micutii tirani nu vor mai reusi sa te scoata din sarite!

Fragment din cartea "Parinti in pragul crizei de nervi" de Florence Le Bras "Statul pe olita Renuntarea la scutecele absorbante pentru a merge la olita sau la toaleta reprezinta o faza in dobandirea autonomiei copilului care vine in continuarea altor doua faze: cea in care invata sa mearga si cea in care invata sa vorbeasca. Este o etapa asteptata cu nerabdare de parinti, pentru ca s-au saturat de schimbat scutece si, in plus, e tentanta ideea de a face altceva cu banii alocati pentru scutece. De regula, acest moment in care copilul invata sa mearga la olita nu pune mari probleme, cu conditia ca el sa fie pregatit si sa nu simta presiunea celor din jur; intelege la ce foloseste olita, se obisnuieste cu obiectul si, treptat, o va folosi de bunavoie.

Totusi, aceasta etapa e marcata uneori si de anumite dificultati. Dar sa stam linistiti: toti copiii invata sa-si faca nevoile singuri, intr-o buna zi... Fiecare copil are profilul sau specific.

Asa ca nu are rost sa facem comparatie intre copii, mai ales intre frati si surori, cand invata sa mearga, sa vorbeasca, sa faca la olita, nu se afla in competitie. Bineinteles, exista statistici, ierarhii, la care ne putem raporta pentru a urmari evolutia copiilor, dar nu trebuie nicidecum sa-i invinovateasca pe parinti si sa-i tulbure pe copii. Pentru a simplifica lucrurile, sa zicem ca, in medie, un copil invata sa mearga la olita in timpul zilei la 2 ani, iar in timpul noptii la 3 ani.

Dar nu trebuie sa punem presiune daca ingerasul nostru isi face intr-o veselie nevoile in pampers la 3 ani in timpul zilei. Sa nu ne simtim vinovati. Si sa nu-1 fortam.

Putem pune un bebelus pe olita imediat cum poate sta in fund, de zece ori pe zi; pana la urma, va produce (intamplator) ceea ce parintii asteapta cu atata nerabdare. Dar nu asta este etapa in care copilul invata sa-si faca nevoile la olita. "