Păpușarul din Cracovia

Karolina este o papusa vie dintr-un regat unde regele si regina au fost detronati. Cand un vant straniu o poarta de pe Taramul Papusilor in Cracovia, ea il intalneste pe Papusar, un om cu o putere neobisnuita si cu un trecut marcat. Papusarul este o fiinta retrasa, dar atitudinea plina de compasiune si de curaj a Karolinei, il indeamna sa se deschida si chiar sa-si faca prieteni, pe un violonist si fiica acestuia.

Insa traiul lor pasnic este tulburat de soldatii Nazisti care invadeaza Polonia. Karolina si Papusarul isi dau seama ca prietenii lor evrei sunt in pericol si se hotarasc sa ii ajute cu orice pret. Fragment din romanul "Papusarul din Cracovia" de R.M.

Romero: „Papusarul insira scuza dupa scuza. O urma de manie se intrezarea in cuvintele lui, desi nu era indreptata spre cei doi. Nu Jozef si Rena ii destainuisera secretul.

Vina era numai si numai a Karolinei. Jozef parea naucit, insa avusese ideea buna de a se aseza. Papusarul ii turna, inca o ceasca de ceai, pe care el o acceptase, dar inca nu bea din ea.

Familia Trzmiel se purtase frumos cu Papusarul si ultimul lucru pe care-l voia Karolina era sa-i strice dupa-amiaza petrecuta cu ei. Totusi se parea ca exact asta facuse. Gandul acesta o facu sa simta ca avea un pietroi in locul inimii de sticla.

- N-am vrut sa te speriem, ii spuse Papusarul lui Jozef. Imi dau seama ca... e cam greu de inteles.

- Te rog, nu te mania. E vina mea, interveni Karolina. N-am vrut sa spun nimic - si n-am vrut nici sa te sperii.

- Cand ai prins viata? intreba Jozef. Invartea ceasca in palme, probabil ca sa-si retina degetele de la a se misca agitate pe bratul canapelei sau pe suprafata mesei.

Se speriase, cu siguranta, cand Karolina prinsese grai, insa nu era las; nu fugise de ceea ce nu-si putea explica. - In urma cu cateva luni, raspunse Papusarul. - Mai exact saizeci si sapte de zile, preciza Karolina imediat.

Nu pot sa cred ca poti sa uiti o data ca asta. E atat de importanta! Dadu un bobarnac in nasturele de la vesta Papusarului.

- Karolina e vie de cateva luni si n-ai relatat nimanui? Nici macar copiilor care vin in pravalia cu jucarii? striga Rena.

De ce? - Mi s-a parut mai intelept sa pastrez secretul. Mai ales in zilele noastre, raspunse Papusarul.

Oamenii reactioneaza... ciudat fata de lucrurile care sunt diferite. Mainile lui Jozef incetara sa mai invarta ceasca de ceai.

Ceva din ceea ce afirmase Papusarul parea sa sune cunoscut. - Bunicul mi-a povestit odata despre un rabin din Praga, care a dat viata unei statui uriase de lut ca sa-l apere pe el si pe vecinii lui, spuse Josef. Asta s-a intamplat?

Ai adus-o pe Karolina la viata ca sa te ajute cu ceva? Papusarul ridica din umeri nedumerit. — Nu stiu, domnule Trzmiel.

Credeam ca doar fac alta papusa. Dar Karolina a inceput sa palavrageasca intr-o noapte, zicand ca eu am chemat-o aici, insa nu stiu cum am facut-o sau de ce. — Nu palavragesc, se otari Karolina, dand din deget la el si simtindu-se mai curajoasa in compania atator oameni care o vedeau asa cum era.

Palavrageala e pentru pasari si maimute. Si nu mi-ai dat aripi sau blana, asa ca nu pot fi nici una, nici alta. Rena chicoti, chiar si Jozef zambi usor la indignarea Karolinei.

Nu fusese intentia ei sa-i amuze, dar macar Jozef era mai putin temator.”