Pamantean alambicat

Un "pamantean alambicat" este un om greu de inteles, cu puternice sentimente duale: fie de tristete, fie de dragoste sau atasament. Volumul de fata face referire la amalgamul si complexitatea trairilor unui simplu om pe parcursul vietii sale: se naste, coboara ca un Dar de la Dumnezeu pentru parintii lui, apoi incet-incet isi descopera latura sensibila inca din adolescenta, se confrunta cu diverse trairi negative mai apoi, sentimente de teama, de ura, de inechitate, de solitudine atunci cand are nevoie cu adevarat sa-si impartaseasca durerile sau simplele ganduri pure. Cu un puternic "parfum bacovian", primul capitol al cartii de fata aduce in atentie sobrietatea, rigiditatea, pesimismul "pastos" dar totodata sesizabil al prezentului tanarului autor contemporan ce a subliniat in linii rafinate "lipsurile" unei societati moderne in deriva.

A doua parte a volumului ("Negru in alb") prezinta acelasi sentiment de tristete descris de aceasta data printr-o rima alba, simpla si subiectiva. "Inocent" - ultima parte a cartii descrie trairile adolescentine ale autorului, trairi pure, candide si contrar celorlalte versuri, aici simtindu-se un optimism aproape ireal al autorului. Fragment din cartea de poezii: „Reamintire Noptile ce-mi framanta sufletul, Ma readuc usor in sufocanta zi Si demult imi este uitat vuietul Ce se evapora-n disperarea de a fi.

Imagini din gandu-mi ce sunt trecute, Aievea, imi nelinistesc pasii... Unele dintre ele, desi par prea scurte, Sunt suficiente incat sa sperie lasii! Desi toate ce-mi sunt uneori alaturi, Ar vedea ce sta infipt cu adevarat-n mine, Cine ar putea prin simple gesturi Sa-i readuca sufletului ceea ce inseamna „bine"?”