Palladium

Citeste aici interviul acordat de Teofil Mihailescu librariei Libris.ro Teofil Mihailescu a descoperit si in scris o mare bucurie, o provocare, o forma instinctuala de manifestare a creativitatii sale, un alt fel de a supravietui spiritual. Autor al multor carti, albume, articole si studii privind devenirea fenomenului de arhitectura si urbanism in istoria culturii si civilizatiei umane, Teofil Mihailescu si-a facut debutul publicistic in anul 2001. Palladium este un thriller clasic si este romanul sau de debut in literatura romana.

Acesta va invita la o senzationala aventura cu valoare-adaugata, deopotriva ezoterica si masonica, cu accente SF, desfasurata in Romania prezentului si la Muntele Athos, cu spectaculoase incursiuni in istoria Romaniei, in epoca lui Constantin Brancoveanu. In 1523, in timpul pontificatului papei Clement al VII-lea, o statuie antica numita Palladium, dispare din Vatican si este ascunsa in dublura sarcofagului lui Lorenzo de Medici din Florenta. Secretul, protejat de Loja Masonica "Opus Palladinum", este descoperit de Vatican in 1691, dar Palladium-ul este salvat de Maestrul Venerabil al Lojii, Anton Maria del Chiaro, care fuge in Tara Romaneasca, la curtea Domnitorului Constantin Brancoveanu.

In vara anului 2012, un tanar arhitect, Alex Vlas, descopera chiar sub casa bunicilor sai de langa Brasov, un vechi Templu Masonic sigilat si un uluitor secret. Din acest moment incepe o aventura fascinanta, care-l poarta pe cititor in cautarea Palladium-ului, de la Palatul Mogosoaia in tunelurile misterioase de sub Muntii Bucegi, de la Sinaia la Brasov si la Muntele Athos. Palladium este un thriller clasic si invita la o senzationala aventura, inscriindu-se in genul romanelor semnate de autori celebri precum Clive Cussler sau Dan Brown.

Fragment din cartea "Palladium" de Teofil Mihailescu "In lumina lumanarilor aprinse, noua maestrii masoni, invesmantati in tinuta rituala, in costume negre, cu camasi albe si cravate negre, purtand sorturile din piele alba de miel, brodate cu auriu si albastru, colane potrivite gradului fiecaruia si manusi albe de piele, se intalneau pentru ultima data intr-o tinuta rituala. Era solstitiul de vara, sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, momentul istoric al inchiderii fiecarui an masonic. Plutea in aer o emotie de nedescris, intr-o liniste care parca urla.

In afara a doi dintre ei, tineri de pana-n 30 de ani, toti erau in varsta. Fetele lor erau deopotriva triste si grave. Fiecare si-a luat tacut locul sau in templu, pregatindu-se pentru lucrarile lojii, iar lumina lumanarilor ii invaluia calda, vrand parca sa-i mangaie… Cei sapte in varsta erau toti veterani ai celui de-al Doilea Razboi Mondial si ultimii maestrii masoni activi din Romania comunista.

Fratii lor fie plecasera din tara, odata cu instaurarea comunismului si-a negurilor zorilor sale, fie intrasera in adormire, majoritatea cazand victime ale "reeducarii" comuniste. Fratilor uniti in acea seara nu le-a fost usor sa-si pastreze marea lor taina intr-o tara unde Securitatea era stapana absoluta a vietilor tuturor, unde masoneria fusese declarata ilegala, iar masonii dusmani ai poporului. In acest univers opresiv, multi frati fusesera arestati, inchisi, torturati si, in cele din urma, omorati in inchisorile comuniste.

Putini reusisera sa scape evadand in Occident. ?i mai putini isi pastrasera taina, inchizand-o in sufletele lor pentru totdeauna. Intre toti masonii vechii Romanii, doar ei reusisera sa pastreze aprinse luminile atat de mult in timp.

Cei sapte batrani se cunosteau din Bucurestiul vechi si-au fost initiati in misterele Artei Regale la o varsta frageda raportat la vremurile de astazi. Erau intelectuali valorosi, formati in Romania interbelica, medici, profesori, ingineri, chiar si preoti insa nu s-ar fi spus asta judecand dupa locurile si ocupatiile din care isi castigau existenta in Romania comunista."