Pachet 3 carti: Noi doi + Spitalul de suflete + La limita

Noi doi (170 pagini) Prefata acestei distopii e semnata de scriitorul Dan Plesa, iar Timisoara Film Society o va ecraniza. Mesajul cartii e simplu, transpus limpede, alert, concis. Din cauza memoriei selective, repetam periodic greselile trecutului, pana ii decantam lectiile.

Dupa un conflict nuclear la scara larga, planeta devine un desert demografic. Marsala e orasul-stat ridicat pe esafodul Lumii Vechi, care a fost erodata de lacomie, excese si suprapopulare. Supravietuitorii revin la povara preindustrializarii, insa cea mai mare problema a comunitatii austere create nu e absenta confortului, ci subpopularea.

In fuga nebuna de pacatul adamic, oamenii confunda solidaritatea cu obedienta si isi cedeaza intimitatea in favoarea perpetuarii speciei umane. In acest spatiu afectiv arid, David si Martina se indragostesc si rup cutuma, ajutati de o suita de calauze. Lumea e sugrumata de lacomie si renaste prin iubire.

Toti vrem sa o schimbam, insa orice drum incepe cu noi, ca parte a Intregului. Spitalul de suflete (240 pagini) Am cunoscut iubirea si durerea ca sentimente ingemanate, decantate in Spitalul de suflete. Exista suferinta punitiva, cu amprenta unui ego flamand si purgativa, care poarta sigiliul iertarii.

Cea de-a doua creeaza o punte intre noi si Dumnezeu, amintindu-ne ca suntem fiinte spirituale care traiesc o experienta umana. Fugim uneori, de frica, din calea iubirii, insa ea este visul lucid care ne reconfigureaza traseele interioare, ne elibereaza de minciunile societatii si ne apropie de esenta vietii. Cartea s-a nascut in cenusa luptelor afective, fiind un spatiu al iertarii, al resemnarii sau al regasirii, in care Maria, Ionut si Mihail sunt azilanti.

Tot ce avem de pret purtam in suflet si nimic nu se pierde, totul se transforma. Va doresc iubire, iertare si liniste! La limita (256 pagini) La limita - Diana Farca, este o carte despre viata, ratacire, putere imensa, regasire, unitate, bunatate, daruire, intelegere, ajutor, adevarata cunoastere, pretuire, invatare si prietenie.

Diana Farca are o remarcabila intuitie a asteptarilor cititorului. Istorisirea ei nu treneaza nicio clipa, desi din roman nu lipsesc portretele, descrierile de natura, analizele psihologice. Acestea sunt insa strict functionale, nu devin niciodata un scop in sine.

Ritmul naratiunii ramane mereu alert, fara sa se ajunga insa vreodata la acel stil precipitat si eliptic, care face de necitit cartile altor autori din generatia Dianei Farca.