Originile tradiției inițiatice

Originile traditiei initiatice. Izvoarele Francmasoneriei speculative Cu o admirabila inspiratie si cu infinita generozitate, autorul cartii il invita pe cititor la o calatorie insolita pe firul istoriei, catre originile traditiei initiatice europene. Omul modern a pierdut, in mare parte, interesul pentru ezoterismul autentic si, tocmai de aceea, o astfel de revizitare a traditiei initiatice precum cea propusa in prezenta lucrare va aduce, cu siguranta, un plus de intelegere in ceea ce priveste philosophia occulta, cunoasterea de Sine si, generic vorbind, realizarea spirituala.

Parcurgand paginile acestui volum, vom fi uimiti sa descoperim ca ilustrii ganditori antici n-au fost doar intemeietori de scoala, savanti sau filosofi renumiti in epoca lor, ci si mari maestri spirituali preocupati sa introduca un grad mai mare de claritate in mentalul colectiv. Pitagora, Platon, Philon din Alexandria, Plotin, Proclus, artistii Renasterii, savantii stiintei experimentale, dar si nume de rezonanta din panteonul cultural european, precum Francis Bacon, Isaac Newton (si multi altii) puncteaza aici, rand pe rand, prin contributiile lor, venerabila traditie initiatica. Abordarea inedita pe care autorul o prezinta cititorului dornic de cunoastere scoate in evidenta, cu deosebire, acele aspecte care, de regula, raman insesizabile pentru ca au, in mod inerent, o dimensiune profund initiatica si operativa; prin aceasta, cartea poate fi luata ca un indreptar menit sa aduca mai multa lumina intr-un domeniu pe cat de interesant, pe atat de insuficient cunoscut, mai ales ca, la finele calatoriei, ni se dezvaluie Francmasoneria speculativa moderna, cea care, de mai bine de trei secole, polarizeaza atentia publicului larg.

[...] de prea multe ori ne inselam cand ne gandim doar la Masoneria moderna, fara sa intelegem ca aceasta este pur si simplu o deviatie. Primii responsabili de acest lucru sunt, dupa cat se pare, pastorii protestanti Anderson si Desaguliers, care au redactat Constitutiile [...] si care au facut sa dispara toate vechile documente pe care au pus mana, ca sa nu se vada inovatiile pe care le-au introdus si pentru ca aceste documente contineau formule care li se pareau suparatoare, cum ar fi obligatia de a fi credincios lui Dumnezeu, Sfintei Biserici si Regelui, ceea ce era o marca incontestabila a originii catolice a Masoneriei. Aceasta activitate de deformare a fost dusa de protestanti vreme de cincisprezece ani care s-au scurs de la moartea lui Christopher Wren, ultimul Mare Maestru al Masoneriei vechi [...].

Cu toate acestea, ei au lasat sa existe simbolismul, fara sa stie ca acesta, pentru cine-l intelegea, marturisea contra crimei lor la fel de evident ca si textele scrise, care, de altfel, nu au fost toate distruse. - Rene Guenon Exista un adevar fundamental care se dovedeste a fi mult prea subtil si profund incifrat in istoria traditiei [...] anume ca, dintotdeauna, geometria a reprezentat instrumentul traditional prin care se va fi realizat influentarea aspirantului aflat pe Calea regala; geometria va fi fost, asadar, filonul de aur ce strabate istoria initiatica aflata mereu in tranzitie de la o forma organizatorica la alta. Stupefactia pe care o va fi produs relevarea constantelor geometrice pe vremea lui Pitagora, Euclid si Platon este identic-egala cu cea pe care o traieste aspirantul din secolul al XXI-lea si are acelasi efect de trezire si de indreptare ferma a acestuia cu fata catre Principiu.

In toate timpurile, geometria a fost cea care a asigurat continuitatea predaniei si, deopotriva, a reprezentat instrumentul predilect prin care s-a transmis fiorul ordinii, revelarea armoniei cosmice si a intentionalitatii divine. Frecventele referiri la Pitagora si la Euclid, pe care le gasim in vechile manuscrise, nu fac decat sa sublinieze o data in plus importanta identitatii dintre Masonerie si Geometrie. In centrul acestei reprezentari se intrevede doctrina metafizica a ordinii si armoniei sacre, cea intemeiata pe principii universal valabile cu trimitere subtila la planul divin si la o vointa/atotputernicie suprema.

- Vasile Zecheru