Orientarea experientiala in psihoterapie

Orientarea experientiala in psihoterapie. Dezvoltare personala, interpersonala, transpersonala In ultimii 50 - 60 de ani, orientarea umanist - experientiala in psihoterapie s-a cristalizat ca o alternativa credibila si fertila la psihanaliza clasica precum si la orientarea comportamental-cognitivista, chiar daca interferentele teoretico - metodologice sunt o realitate, psihoterapia actuala aspirand la integrativitate si abordare holistica. Centrata mai curand pe dezvoltarea personala, interpersonala (de grup) si mai nou, transpersonala, orientarea experientiala grupeaza mai multe scoli (metode), care integrand creator reperele fundamentale ale gandirii psihanalitice si fara a ignora contributiile valoroase ale abordarilor cognitiv-comportamentale, schimba perspectiva abordarii clientilor (pacientilor) intr-un efort de operare transformativa asupra calitatii si mecanismelor procesului de autocompensare si restructurare interna.

Accentul se comuta de la cauze (v. psihanaliza) si efecte (v. comportamentalismul) la dinamica procesuala ce se desfasoara intre aceste doua „centre de interes“ pentru terapeut.

Inevitabil, experienta traita, "aici si acum", "spatiul" fenomenologic individual, intragrupal si transpersonal, constituie miezul acestei orientari, fertilizate semnificativ de teoriile campului si de cele sistemic - holistice, dar valorificand deopotriva metode si tehnici occidental - orientale, multe dintre ele preluate din disciplinele sapientiale traditionale. Fundamentul teoretic il constituie psihologia umanista si gandirea existentialista si fenomenologica. Toate psihoterapiile experientiale sunt preocupate de dinamica transformarilor si restructurarilor intrapsihice si interpersonale, lansand persoana pe o traiectorie de maturizare, participare si decizie responsabila in procesul propriei deveniri, pe stimularea potentialului de autoactualizare si autodezvoltare, de integrare armonioasa in raport cu sine, cu altii si cu lumea.

Aceasta presupune un efort constant, progresiv, de extensie a constientei de sine, de autocunoastere si de unificare bio-psiho-socio-spirituala. In mod firesc, aceste terapii si-au creat si o noua metodologie centrata pe activarea resurselor, creativitatii si redescoperirii spontaneitatii si autenticitatii. Metodele si tehnicile experientiale redeschid fiinta umana catre latura sa pozitiva si autotransformativa, prin cunoasterea si acceptarea matura si responsabila a semnificatiilor laturii sale negative, reconectand-o cu Sinele si cu potentialul ei de dezvoltare creatoare si de evolutie spirituala.

In opinia noastra, abordarea holistica, unificatoare, reintegratoare si transformativa ni se pare cea mai potrivita pentru omul mileniului trei. Anticipam o dezvoltare semnificativa a psihoterapiilor holistice, sistemice, centrate pe optimizarea si transformarea creativa a fiintei umane, in sensul unei re-naturalizari si extensii a capacitatilor sale de cunoastere si actiune, avand in vedere criza complexa de ecosistem cu care se confrunta societatea actuala la cumpana dintre milenii. Ca rod al preocuparilor noastre practice, teoretice si formative din ultimii ani, propunem in finalul acestei carti o noua terapie experientiala - pe care am convenit s-o numim Terapia Unificarii.

Ea este structurata pe baza experientei noastre relativ indelungate in practica asistarii psihoterapeutice a bolnavilor psihici si psihosomatici, a persoanelor, cuplurilor si familiilor in impas existential, integrand insa si o semnificativa experienta didactica de analiza experientiala si formare a specialistilor in psihoterapie, desfasurata in cadrul Universitatii Bucuresti impreuna cu membrii Societatii de Psihoterapie Experientiala Romana (SPER), dintre care o parte sunt si autorii acestui tratat. Miscarea SPER, declansata in 1997, a desfasurat pana in prezent numeroase programe de dezvoltare personala si interpersonala (peste 12oo de beneficiari, studenti, specialisti, persoane cu tulburari nevrotice si de adaptare etc, adulti, adolescenti, copii, familii), conferind o baza de validare reala acestei noi terapii experientiale, care asimileaza si adapteaza metode si tehnici valoroase din cadrul orientarii de baza, dar creeaza si valideaza modalitati proprii de interventie (metafora revelatorie si transfiguratoare, experimentul creativ si unificator, meditatia creativa de grup, etc). Cartea prezinta o noua sistematizare si abordare a orientarii experientiale in psihoterapie, intr-o maniera sintetica si originala.

Ea contine capitole si elaborari originale, unele prezente in premiera in literatura romaneasca, altele avansate in lucrarea Jocurile Constientei sau Terapia Unificarii, edit. SPER, 1999. In acelasi timp, ea restructureaza, completeaza si imbogateste o parte din informatia lansata in tratatul - Psihoterapia experientiala - o paradigma a autorestructurarii si dezvoltarii personale, Edit.

Infomedica, editia I 1997, editia a II-a 1998. - Prof. univ.

dr. Iolanda Mitrofan