Orfani in Brooklyn

Lionel Essrog este mascariciul Brooklynului, un orfan pe care impulsurile sindromului Tourette de care sufera il fac sa latre, sa numere si sa masacreze limba engleza in cele mai surprinzatoare si originale moduri. Impreuna cu trei prieteni de la Orfelinatul pentru baieti St. Vincent, Lionel munceste pentru agentia de detectivi a maruntului mafiot Frank Minna.

Atunci cand seful sau este injunghiat mortal, lumea lui Lionel este zgaltaita din temelii. Orfani in Brooklyn este un omagiu adus povestirii clasice cu detectivi, un roman cu adevarat captivant si memorabil. Cel mai bun roman politist din ultima vreme… Puneti niste Raymond Chandler, Oliver Sacks si un strop de Irvine Welsh intr-un blender.

Apasati pe buton, asteptati relaxati, iar rezultatul acestui regal literar/culinar hibrid va fi ceva asemanator fantasticului Orfani in Brooklyn. – Maxim O carte remarcabila.. Orfani in Brooklyn este, printre altele, o satira la adresa spiritului Zen din metropola newyorkeza si o poveste incarcata de mister.

- Time Out New York Declarat cel mai bun roman al anului 1999 de Esquire, McSweeney’s, The New York Times si Paris Review. Dialoguri sclipitoare si rasturnari de situatie... O aventura fascinanta!

- The Guardian Fragment din cartea “Orfani in Brooklyn” de Jonathan Lethem: “Eu am crescut in biblioteca Orfelinatului de baieti St. Vincent, in acea parte din centrui Brooklynului pe care niciun antreprenor de constructii nu doreste deocamdata sa o revendice in scopul amenajarii vreunui cartier modern pentru oameni avuti; nu se afla exact in Brooklyn Heights, nici in Cobble Hill, nici macar in Boerum Hill. Orfelinatul este amplasat efectiv pe rampa de iesire de pe Brooklyn Bridge, dar intr-o zona de unde nu vezi Manhattanul si nici podul propriu-zis, pe autostrada cu opt benzi de circulatie, tapetata cu tribunale civile amorfe si monolitice, din care, desi cenusii si distante cum pareau, unii dintre noi, baietii, izbutisem sa vedem si maruntaiele, uitandu-ne din departamentul central de triere al oficiului postal din Brooklyn, o cladire care zumzaia si licarea toata noaptea, cu porti ce se deschideau huruind pentru a lasa sa intre camioanele pline cu munti de articole misterioase numite scrisori; sau din Scoala profesionala de automecanica „Burton", unde elevii inacriti, incercand sa priceapa ceva din monotonia vietii, se revarsau afara de doua ori pe zi in recreatii de sandvicinri-cu-bere, navalind in bodega ticsita de alaturi, timorand trecatorii si inflacarandu-ne pe noi, baietii, cu gloria lor de derbedei posaci; ori dintr-un parc, de pe un sir de banci parasite sub hustul de granit al lui Lafayette, indicand cu degetul punctul in care intrase in batalia de la Brooklyn; sau dintr-o parcare de masini inconjurata de un gard inalt coafat pe toata lungimea cu o fasie lata de carlionti din sarma ghimpata si steaguri fluorescente falfaind in vant; si dintr-o constructie din caramida rosie, Casa de Adunare a quakerilor, care se presupune ca exista acolo inca din vremea cand tot restul in jur era doar un teren agricol.

Pe scurt, aceasta harababura de lucruri la intrarea imbacsita in vechiul cartier darapanat era in mod oficial Nicaieri, un loc cu indarjire ignorat de cei care il traversau spre Altundeva. Pana ca Minna sa ma salveze, eu am trait, cum spuneam, in biblioteca. Mi-am propus sa citesc toate cartile din biblioteca aceea ca un cavou, toate donatiile mizerabile, inerte, care fusesera vreodata indexate si uitate acolo - un simbol al fricii si al plictiselii mele profunde la St.

Vincent si, totodata, un semn precoce al compulsiilor mele tourettice de a numara, a procesa si a inspecta.”