Orasul si cainii

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Aparitia, in 1963, a romanului Orasul si cainii ii aduce lui Mario Vargas Llosa o rapida consacrare internationala: cartea e tradusa imediat in 20 de limbi, pentru ca apoi sa fie ecranizata. Este momentul in care incepe spectaculoasa cariera literara a scriitorului peruan, acelasi care in 1990 avea sa candideze la presedintia tarii sale. Orasul si cainii e un roman despre adolescenta si despre violenta unei lumi in care numai cei duri reusesc.

Personajele, tineri peruani din toate straturile societatii, evolueaza intre zidurile unui colegiu militar asemenea celui in care a invatat timp de doi ani si Vargas Llosa. "Cainii" (bobocii din primul an) sunt continuu agresati si umiliti de elevii mai mari, care le demonstreaza ca a fi barbat inseamna sa te impui prin forta in fata celui mai slab. O carte despre ostilitate, violenta si dramele adolescentei, scrisa de unul dintre cei mai mari autori contemporani.

Fragment din cartea "Orasul si cainii" de Mario Vargas Llosa "- „Faci pe grozavul, caine?" l-au intrebat. Si atunci, fiti atenti, s-a repezit la ei. Razand.

V-am spus ca erau acolo nu stiu cati, zece sau douazeci sau poate chiar mai multi. Si nu puteau sa-l prinda. Unii si-au scos centurile si-l plesneau de departe, dar va jur ca nu s-a apropiat nici unul de el.

Si pe Sfanta Fecioara ca la toti le era frica si ca i-am vazut pe mai multi la pamant, tinandu-se cu mainile de testicule sau cu fata pocita, notati bine. Iar el radea si le striga: „Asa, care va sa zica, o sa ma botezati? Foarte bine, foarte bine." - Si de ce-i zici Jaguarul?

a intrebat Arrospide. - Nu eu, a spus Cava. Chiar el.

Il inconjurasera si uitasera cu totul de mine. Il amenintau cu centurile, iar el a inceput sa-i injure, pe ei, pe mamele lor, pe toata lumea. Si atunci unul a zis: „Pentru bestia asta trebuie sa-l aducem pe Gambarina." Si l-au chemat pe un cadet spatos, cu fata de bou si despre care ziceau ca face haltere.

- De ce l-au adus? a intrebat Alberto. - Dar de ce i se zice Jaguarul?

a insistat Arrospide. - Ca sa se bata, a spus Cava. I-au zis: „Uite, caine, fiindca esti asa de curajos, ai in fata ta unul pe masura." Iar el le-a raspuns: „Ma cheama Jaguarul.

Si sa nu-mi mai ziceti caine." - Au ras? a intrebat cineva. - Nu, a spus Cava.

Le-au facut loc. Doar el ranjea tot timpul. Chiar si cand se bateau.

- Si? a spus Arrospide. - Nu s-au batut cine stie cat, a spus Cava.

Si mi-am dat seama de ce i se spune Jaguarul. E foarte iute, fenomenal de iute. Sa nu-l credeti prea puternic, dar parca-i o gelatina, lui Gambarina ii iesisera ochii din cap de disperare, nu putea sa-l agate.

Si Jaguarul, da-i cu capul, da-i cu picioarele, si da-i, si da-i, iar el, nimic. Pana ce Gambarina a zis: „Ca sport, merge, dar m-am saturat", insa noi toti am vazut ca era daramat."