Orase de hartie

Lumea se rastoarna cu doar cateva saptamani inainte de terminarea liceului: Margo reapare in viata lui Quentin. In toiul noptii, imbracata in costum de ninja, gata pentru o noua aventura. Extravaganta, frumoasa, imprevizibila si independenta, Margo l-a fascinat dintotdeauna pe Quentin.

Indragostit iremediabil de ea, o urmeaza orbeste, incantat sa ia parte la planurile jucause si vindicative ale ingenioasei Margo. Numai ca fata dispare iar. De data aceasta de?nitiv.

Margo, fata visurilor care a fost intotdeauna o enigma, acum devine un mister. Pentru Quentin. Care nu mai gaseste nimic altceva decat indicii… lasate de ea pentru el.

De aceea, decide sa le urmeze. In acest nou roman al lui John Green regasim ecouri din Cautand-o pe Alaska: o fata superba, excentrica; un mister care trebuie rezolvat de niste adolescenti inteligenti si ciudati; precum si citate elocvente (din Fire de iarba a lui Walt Whitman, de data aceasta) minunat inserate in poveste. Green se opreste din nou asupra conexiunii subtile dintre imaginatie si perceptie, lumini si umbre, iluzie si realitate.

– Booklist John Green s-a nascut la 24 august 1977. Cartile sale au fost publicate in peste douazeci de limbi si ?gureaza constant in topul celor mai bine vandute titluri al publicatiei New York Times. Foarte activ si pe platformele virtuale, John Green a creat, impreuna cu fratele sau, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerd?ghter din intreaga lume.

De acelasi autor, la Editura Trei au aparut: Sub aceeasi stea, Cautand-o pe Alaska si De 19 ori Katherine. Fragment din romanul "Orase de hartie" de John Green: " Via?a era a?a cum fusese dintotdeauna - doar c? acum m?

sim?eam ?i mai obosit. Sperasem c? aventurile din noaptea care trecuse aveau s?-mi schimbe via?a, dar n-o f?cuser?

— cel pu?in, nu înc?. A sunat a doua oar?. Ne-am gr?bit spre clas?.

Oboseala mi s-a accentuat foarte tare în timpul primei ore de algebr?. Vreau s? zic, fusesem obosit de când m?

trezisem, dar s? combini epuizarea cu algebra nu p?rea cea mai bun? solutie.

Ca s? nu adorm, i-am scris un bilet lui Margo - o list? cu ce-mi pl?cuse cel mai mult în noaptea de dinainte, pe care n-aveam s?

i-o trimit vreodat? dar nici m?car asta nu m? putea ?ine treaz.

La un moment dat, pixul a încetat s? se mai mi?te ?i câmpul vizual a început s? se restrâng?

din ce în ce mai tare, iar eu încercam s?-mi amintesc dac? vederea îndreptat? doar înainte era un simptom al oboselii.

Am hot?rât c? probabil era, întrucât în fata mea exista numai ceva, ?i acest ceva era domnul Jiminez care st?tea la tabl?, iar asta era singura imagine pe care creierul meu o putea procesa, a?a c?, atunci când domnul Jiminez a spus „Quentin?", eu am fost extrem de confuz, intrucât singurul lucru care se petrecea în universul meu era domnul Jiminez scriind la tabl?, ?i nu prea în?elegeam cum domnul Jiminez putea fi în via?a mea atât o prezent? auditiv?, cât ?i una vizual?.

- Da? am bâiguit eu. "