Opere Vol. 6

Prozator. De asemenea, eseist, publicist. S-a nascut la 12 noiembrie 1950 in comuna Fundulea (jud.

Ilfov). A absolvit in 1973 Facultatea de Filologie (sectia romana - franceza) a Universitatii Bucuresti. A decedat la 12 iulie 1999 in Bucuresti.

In perioada studentiei si dupa absolvire a fost membru activ al cenaclului "Junimea" condus de criticul si profesorul Ovid S. Crohmalniceanu. Intre 1970-1973 a facut parte din grupul de prozatori si poeti de la Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii Bucuresti (Gheorghe Craciun, Ioan Flora, Gheorghe Ene, Sorin Preda, Gheorghe Iova, Constantin Stan si Ioan Lacusta) care a editat revista de perete "Noii".

A colaborat cu proze scurte, fragmente de roman, texte teoretice, critica literara si articole de opinie la majoritatea revistelor literare si culturale din tara si la publicatii din Franta, Ungaria, Polonia, Rusia, Germania. A debutat in 1979 cu volumul de proza scurta "Aventuri intr-o curte interioara". A mai publicat volumele: "Efectul de ecou controlat" (proza scurta, 1981); "Amendament la instinctul proprietatii" (proza scurta, 1983); "Zmeura de campie" (roman, 1984); "Tratament fabulatoriu" (roman, 1986; editia a II-a, 1996); "Si ieri va fi o zi" (proza scurta, 1989); "Femeia in rosu", roman scris impreuna cu Adriana Babeti si Mircea Mihaies (1990; editia a II-a, 1997); "Povestea povestilor generatiei `80" (1998); "Aventuri intr-o curte interioara" (integrala prozei scurte, Editura Paralela 45, 1999).

Postum si apare romanul "Zodia scafandrului" (2000). Este prezent cu articole teoretice si de opinie in antologia "Competitia continua. Generatia `80 in texte teoretice (Editura Vlasie, 1994, editia a II-a adaugita, Editura Paralela 45, 1999), si cu proza scurta in antologiile: "Desant `83" (ingrijita de Ovid S.

Crohmalniceanu, 1983), "Arhipelag - proza scurta contemporana (1970-1980)" (antologie si prefata de Mircea Iorgulescu, 1981), "Nuvela romaneasca in deceniul opt" (antologie si studiu introductiv de Cornel Regman, 1983), "Generatia `80 in proza scurta" (antologatori Gheorghe Craciun si Viorel Marineasa, Editura Paralela 45, 1998) si in sectiunea antologica a volumului "Experimentul literar romanesc postbelic" (Editura Paralela 45, 1998). Figureaza in antologii de proza romaneasca publicate in strainatate in limbile maghiara, germana, franceza, sarba, rusa, engleza. In SUA este prezent in antologia de proza romaneasca "The Phantom Church and Other Stories" (University of Pittsburgh Press, 1996, traducere de Sharon King si Georgiana Farnoaga).

Postum, i-a aparut in Franta volumul "La Danse du coq de bruyere suivi de Problemes d`identite" (trad. Alain Paruit, Ed. L`Esprit des Peninsules / EST Samuel Tastet, Paris, 2000).

A primit mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (1979, 1983, 1986, 1990), premiului "Ion Creanga" al Academiei Romane, premiului ASPRO pentru proza scurta (1998) s.a. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si membru fondator al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO. Cuprins: Nota asupra editiei Prefata.

Zodia scafandrului. Cu literatura in fata destinului de Ion Bogdan Lefter Zodia scafandrului Anexa. Documente Insemnari dintr-un Notes (1986) Insemnari pe un plic (1989) Insemnari pe alt plic (1989) Fisa de lucru (nedatata) Alta fisa de lucru (nedatata) Insemnari dintr-un caiet (1989) Alta fisa de lucru (nedatata) Insemnari din alt caiet (1995) Jurnal francez (1 iulie-29 septembrie 1995) Jurnalul din Camera Sterila „A fost un moment dificil, in care am avut de ales intre viata personala si viata, pur si simplu" Interviu cu Mircea Nedelciu (1996) „Daca nu era comunismul, eram negustor in Baragan" Interviu cu Mircea Nedelciu (fragment) (1998) Ultima carte a lui Mircea Nedelciu Zodia scafandrului — exercitii de suferinta Interviu cu Mira Nedelciu (2000) Fragment din volumul "Opere Vol.

6: Zodia scafandrului" de Mircea Nedelciu: „In fond, pentru un romancier, cel mai greu lucru este sa gaseasca, dupa ce a terminat o carte, subiectul, tema, ideea, sugestia de la care sa porneasca pentru a lucra la urmatoarea. Uneori, starea de plutire buimaca printre obsesii dureaza luni sau chiar ani. Alteori, ideea cartii urmatoare iti vine imediat ce ai pus punct la capatul ultimei propozitii din cea anterioara.

Ba chiar poti gasi, printre rindurile tiparite ale ultimei carti, presimtirea celei care vine. Cred ca asta se poate observa cu ochiul liber in „Si ieri va fi o zi” (1989, Editura Cartea Romaneasca). „Primul exil la cronoscop” este marturia ca din apele tulburi ale SF-ului se itea «scafandrul».

Pe urma, lucrurile vin cumva de la sine. Mi-a cazut in mina cartea lui Scarlat; am cunoscut-o, prin scrisori si apoi la telefon, pe doamna Son. Aceasta s-a oferit sa ma gazduiasca, daca as vrea sa stau o luna sau doua la malul marii si sa scriu, iar Nusa, care avea angajat un proces de paternitate la Constanta si voia sa o insotesc, mi-a telefonat si mi-a spus ca o pusese pe clienta ei sa cumpere trei bilete la clasa intii pentru joia procesului.

Precum apele unui fluviu in preajma cascadei, faptele banale ale existentei tale se precipita in astfel de zile. Petrica Raileanu imi telefoneaza ca Scarlat e in Bucuresti, ca i-a vorbit de mine si ca ar putea sa ma sune. Omul imi telefoneaza intr-adevar dupa-amiaza si stabilim pentru ora 7, in aceeasi seara, o intilnire in barul Hotelului Union.

Petrec apoi mai bine de o ora rasfoind cartile pe care le-am strins pe marginea biroului ca avind posibile legaturi cu „tema scafandrului" si zecile de fise din cele doua cutii de carton pe care am scris cu Letraset „zodia scafandrului". Nu reusesc deloc sa ma concentrez cu adevarat asupra lor si fumez aproape un pachet intreg de tigari Golf. De fapt, ce intrebari ii voi pune?

Scarlat e un tip fabulos, un adevarat personaj. Ceea ce ma fascineaza la el din primul moment este respiratia gijiita. Probabil ca respira asa din cauza tutunului, dar mie imi place sa cred ca ma aflu in fata unei boli profesionale.

Ca zecile sau sutele de scufundari pe care le descrie in carte sint la originea ei. Ceea ce-l obsedeaza acum este publicarea manuscrisului pe care Petrica mi l-a dat sa-l citesc. Cartea este mult mai slaba decit prima, din care, de altfel, reia destule istorioare.

In plus, este asezonata cu diverse sloganuri „pionieresti", probabil pentru a o face mai usor de sustinut in fata cenzorilor de la Consiliul Culturii. Ii spun ca am citit-o si i-am facut referat pozitiv, ceea ce e adevarat, dar, din pacate, referatul meu nu conteaza prea mult in fata celor care decid pu-licarea sau respingerea. Bineinteles ca nu ia in serios acest din urma amanunt.

Crede ca am puteri mari si doar ma prefac neputincios.”