Operațiunea Cezar

DOVEZI COPLESITOARE DESPRE CRIME DE RAZBOI SI CRIME IMPOTRIVA UMANITATII In Siria, un om a reusit sa le stranga si sa le divulge. Numele lui de cod? Cezar.

Acest fost fotograf al politiei militare siriene si-a riscat viata si familia pentru a realiza, vreme de doi ani, 45 000 de fotografii si a strange documente ale unor detinuti torturati pana la moarte in inchisorile lui Bashar al-Assad. El nu a aparut niciodata in mass-media. Ancheta despre functionarea masinii mortii siriene, subiectul cartii ”Operatiunea Cezar”, este o incursiune pe taramul care depaseste orice inchipuire.

"Cu ajutorul unui prieten si al unei retele de rebeli, fotografiile extrem de socante ale lui Cezar, care au dovedit crimele din conflictul sirian in curs de desfasurare, au fost prezentate principalelor puteri occidentale. Dar la cinci ani dupa inceperea razboiului, regimul Assad este inca la putere. intr-un fel, Cezar a fost aruncat in temnitele a ceea ce azi numim "politically correct"." - Francebleu.fr Fragment din volumul "Operatiunea Cezar" de Garance Le Caisne: “Care dreptate?

Dosarul Cezar stanjenea administratia americana, care, in mod clar, nu voia sa ia atitudine in privinta regimului Bashar al-Assad. Prioritatea consta in raidurile aeriene impotriva jihadistilor Statului Islamic, care cucerea teritorii irakiene si siriene si, mai ales, ameninta securitatea tarilor europene incitand teroristii sa comita atentate. Intalnirea cu Biroul Federal de Investigatii s-a sfarsit prin a-l convinge pe Imad Eddine al-Rashid ca dosarul Cezar deranja.

Sirianul incredintase FBI cele aproximativ 27000 de fotografii ale detinutilor. Gratie unui program de recunoastere faciala, folosind bazele de date imense de care dispuneau autoritatile tarii (fotografii obtinute cu ocazia cererilor de viza sau pasaport, arhivate in cadrul Departamentului de Stat sau fotografii din bazele de date despre terorism), FBI promisese ca va incerca sa identifice americani sau sirieni-americani printre prizonierii decedati. Element esential pentru deschiderea unei proceduri juridice in Statele Unite.

- Am fost foarte dezamagiti de atitudinea FBI-ului, povesteste opozantul politic. Chiar ne gandeam ca ne vor ajuta, dar, de fapt, i-am simtit in primul rand deranjati. N-au vrut sa ne raspunda la intrebarea daca existau victime americane.

Au pretextat ca anumite fotografii erau de proasta calitate din punct de vedere tehnic si ca nu puteau fi analizate. Stephen Rapp, emisar al SUA pentru crime de razboi si care asista la aceasta intalnire, a precizat ca doar 5500 dintre fotografii erau utilizabile din cele 27000. - Cand am inceput acest proiect de recunoastere faciala, credeam ca vom gasi o suta de potriviri.

Exista milioane de fotografii in bazele noastre de date, dar aici avem mai putin de zece asemanari. In trecere prin Londra in martie 2015, a deschis pe calculatorul sau fotografiile a doi barbati care semanau izbitor de mult: unul mort intr-un centru de detentie al regimului sirian, altul, viu in fotografia de pe o carte de identitate. - Nu suntem 100% siguri ca e aceeasi persoana.

Trebuie analize suplimentare.”