Opera postuma a lui Thomas Pilaster

Thomas Pilaster, scriitorul, si criticul sau, Marc-Antoine Marson. Primul in texte niciodata publicate in timpul vietii, al doilea in note introductive, prefata, cronologie si note de subsol. O batalie mai pasionanta decat Razboiul stelelor (sau Cantecul astrelor, cum veti vedea) pentru unii cititori.

Si da, inclusiv cu laserul, manevrat abil de criticul inversunat pentru a descoperi, printre stersaturile de pe un manuscris, greseala revelatoare. Perechea fictiva autor-critic inventata de Eric Chevillard, unul dintre cei mai non-conformisti scriitori francezi contemporani, se lupta pe muchia literaturii, pentru literatura si gratiile ei. O lupta care nu inceteaza niciodata, nici dupa moarte.

A autorului sau a literaturii, a criticii literare sau a unei femei iubite. Fragment din volum: „Madigan afla si ca tripletii Vander fusesera casatoriti, apoi divortasera toti trei in acelasi an la cererea sotiilor respective, care ajunsesera la convingerea ca fratii si le imparteau intre ei fara ca ele sa stie, mergand de la una la alta si apoi la cea de-a treia dupa cum aveau ei chef pe moment. Se parea totusi ca toanele sotilor lor erau rareori bine distribuite sau echitabile, ba dimpotriva, ii apuca pe toti in acelasi moment pofta pentru aceeasi femeie, care era astfel, de mai multe ori intr-o singura zi, tinta avansurilor sotului ei foarte infierbantat, cel putin asa isi imagina ea, ca era vorba de acelasi barbat de fiecare data — sotul ei legitim inainte de a fi lasata la o parte pentru una dintre cumnatele ei, devenita brusc obiectul dorintelor simultane ale celor trei barbati, ca si cum acest mare organism tricefal si trigenital nu putea avea de-cat pasiuni amoroase exclusive si succesive.

Dar, in cele din urma, fratii tot se dadusera de gol, prin anumite diferente in lenjeria de corp si prin niste nepotriviri ciudate in programele lor zilnice, iar sotiile, ofensate, ii parasisera. Oricum, scopul acestei anchete nu e de a intelege de ce se simte o femeie abuzata cand sotului ei i se substituie un barbat care ii seamana intr-atat de mult incat doar un fir dus la maiou ii dovedeste impostura, sau cum se poate, daca primul e pe placul acestei femei, ca al doilea sa-i fie insuportabil. De exemplu secretara, Laura, nu acorda atata importanta acestor detalii vestimentare: interogata, ea recunoscu ca incetase de mult sa se mai intrebe care dintre cei trei patroni ai ei o saruta, probabil toti trei, dar n-ar fi putut s-o spuna cu certitudine si nici nu-si batea capul cu asta."