Opera poetică vol.2

Ma exprim la masa de scris „natural”, fragmentand discursul, conform normelor schimbatoare ale gandului. Primul volum din Opera poetica a cuprins volumele mele aparute pana la Revolutie (1978-1989). Aveam 39 de ani la Revolutie.

Al doilea volum din Opera poetica include carti aparute carti aparute de-a lungul deceniului 1991-2000, cinci la numar. La Revolutie n-a avut loc o ruptura in plan estetic personal, nici la nivel de limbaj poetic (n-a avut loc, la Revolutie, nicio mutatie canonica in lumea literara de la noi, de altfel). Dupa 1990 am publicat si poeme scrise inainte de Revolutie, firesc.

Subliniez, volumele mele apar in Opera poetca (cu statut definitiv) fara nicio modificare fata de forma initiala. Las la o parte faptul, curios, ca volumele aparute in deceniul 1991-2000 au fost cele mai premiate carti ale mele... - Liviu Ioan Stoiciu Personalitate atipica in tipologia poeziei romanesti, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o opera substantiala, care a crescut, in cercuri concentrice, in jurul „matricei” configurate de volumele de tinerete, cuprinse intre copertele prezentei editii, si a impus un stil care, desi deloc facil, e lesne recognoscibil.

E reconfortant ca, intr-o lume a simulacrelor si a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, ii poti crede pe cuvant. - Razvan Voncu Fragment din cartea "Opera poetica vol.2" de Liviu Ioan Stoiciu "O, voi, chipuri o, voi, chipuri multumite cu putin: chiar nu deplangeti lipsa unei iubite norocoase care sa impuna legea, in singuratatea acestor locuri neinsufletite? Nu-i visati voi in amanunt pana si rochia, plina de fire de fan: tavalita...

Ba da, ii visam... „Coroana ei din vita de vie cu frunzele ingalbenite". Faceti mii de giumbuslucuri, dar cand o sa va recapatati cu adevarat identitatea?

Prin ea, curtezana prin ea, curtezana, dezgolita pe jumatate, care face lumea sa se adune si mai multa in fata portii si sa ramana asa, cu ochii atintiti in sus, unde e tinuta o balanta, a dreptatii si unde un crainic, altul, urcat pe acoperisul imparatiei spune „poimaine!", la portavoce si cu un gest larg al bratelor: credem ca toate cele se vor risipi oricum in fum... Mare branza: toate cele de ieri, de azi si de maine."