Opera poetică vol.1

Personalitate atipica in tipologia poeziei romanesti, Liviu Ioan Stoiciu a edificat o opera substantiala, care a crescut, in cercuri concentrice, in jurul „matricei” configurate de volumele de tinerete, cuprinse intre copertele prezentei editii, si a impus un stil care, desi deloc facil, e lesne recognoscibil. E reconfortant ca, intr-o lume a simulacrelor si a perdelelor de fum, avem asemenea scriitori, pe care, vorba lui Marin Preda, ii poti crede pe cuvant. - Razvan Voncu Fragment din cartea "Opera poetica vol.1" de Liviu Ioan Stoiciu "DAR PE MINE MA PREOCUPAU, LA ANTICI, alergarile cu calul si mai ales, trantele, manusile de piele, infasurate pana la cot si intarite cu plumb si aruncarea discului, de bronz...

si a sulitei, domnisorule... si a sulitei, cu manerul de lemn, de frasin... sau intrecerile de gimnastica (si dans) si ale poetilor, o data la patru ani vara: incepeau noaptea serbarile, cu jocurile de faclii si nu se mai terminau...

stateam asa, si vorbeam, sa zic si eu ceva, cu ceata pe ochi, pe la opt seara, la dormitor, in usa, la cantonul 248, la cazarma, de unde venea un miros greu, de ciorapi si de peste prajit si unde, in prag, eram servit, ca nu indrazneam sa intru: aveau ei, acolo, inlauntru, imi spuneau, un zeu, de izvor, transformat in sarpe, care, mananca baieti de stabi: eram servit, deci, in cana de tabla, in prag, cu ceai rusesc si ma uitam tinta la a- cordeonist, care canta si din gura, pacurar, de felul lui, venit si el, aici, sa castige un ban, la CFR, sa traga, saracul, la L 1 Sascut, imbracat in haina de lup, cu trei copii la el, acasa, aha, in Ithaca, departe, unde, mai, fiule, zeii coboara pe pamant si iau infatisare de oamini gospodari, intalegi?..."