Omuletul din perete si alte povestiri fantastice

Si daca esti doar un personaj in cartea altcuiva? Cala, o femeie superba si misterioasa, in jurul careia se invartesc multe dintre povestile din carte. Sevan, un bataus get-beget dintr-un sat uitat de lume.

Fifi, o bibliotecara care face o descoperire inedita. Tanti Teofana, o ghicitoare care ascunde tot soiul de enigme si comori. Mile, un baiat dintr-un internat, care cunoaste un secret ce va schimba totul.

Acestea sunt doar cateva dintre personajele care isi dau mana si te ghideaza intr-o aventura nebuna, provocatoare, fara pereche. Esti pregatit sa descoperi lumea cu alti ochi? Citind cartea lui Marian Coman, ai impresia ca Stephen King da drumul unui balon rosu printr-o gaura de iepure ce conecteaza suburbia americana de satul si litoralul romanesc.

Cu scene parca desprinse dintr-un film de M. Night Shyamalan sau Guillermo del Toro, dar si cu o nostalgie discreta, scrisa intr-un registru realist stapanit excelent, lui Marian Coman ii reusesc gratia pasului pe sarma, dar si forta sapaturii narative de tip svaiter, care perforeaza textul si interconecteaza povestile intre ele spre un final in care zidurile se transparentizeaza. - Tudor Ganea Fragment din cartea "Omuletul din perete si alte povestiri fantastice" de Marian Coman: "- El este Alfonzo!

a facut barbatul, la cateva secunde dupa ce ajunse la noi, aratand o buba urata de pe unul dintre degetele mainii sale. Mie puteti sa-mi spuneti Tom. Tom si-a trecut mainile prin parul negru, lung si ud, apoi a scuturat puternic din cap, improscandu-ne cu picaturi de apa.

Si-a aranjat din nou parul si l-a legat intr-o coada pe care a lasat-o sa-i cada greu pe spate. Era slab si avea cearcane intunecate la ochi, de parca nu dormise un minut in toata viata lui. Tom a inceput sa ne spuna o poveste halucinanta despre sfarsitul lumii, despre diavol si despre cum iti fura necuratul mintile daca-i auzi vocea, ne-a povatuit sa fim foarte atenti, pentru ca azi este ziva cea mare si Al Rau pandeste din toate partile incercand sa-si mareasca armata, ne-a vorbit despre altarul pe care cohortele sale il construiesc in centrul orasului, fel si fel de istorii care mai de care mai incredibile pe care, mormaia el, le stie in mare parte de la Alfonzo, negul lui de pe mana dreapta, dracovenii despre care nu stiam ce sa cred.

Mi se parea ca m-am pierdut undeva pe drum si ca realitatea s-a urcat intr-un tren pe care nu l-am prins, ca m-am trezit de dimineata intr-o lume normala si am ajuns la pranz in iad, printre cazane cu smoala, cum ne speria dascalul Axente. Ce porcarie de zi, imi ziceam, ciupeste-ma, Tigane, de mana sa ma trezesc din cosmar, domnule Tom, te rog, da-mi un pahar mare cu apa, ca ametesc. - Ajunge!

m-am pomenit strigand, satul de cuvintele pletosului din fata noastra, de mana lui buboasa cu care gesticula intruna si care semana cu un cap de gaina dintr-acelea urate, cu gatul chel si fara creasta."