Oceanul care ne desparte

Suntem in 2002, la un an de la atentatele din 11 septembrie, iar Shirin tocmai a inceput sa mearga la o noua scoala. Este o perioada agitata pentru omenire, insa si pentru Shirin, o tanara musulmana de saispre zece ani care se confrunta in continuu cu prejudecatile. Shirin este agresata zilnic - prin priviri nepoliticoase, comentarii umilitoare si chiar prin violenta fizica.

Totul se intampla ca reactie la rasa careia ii apartine, la religia sa si la hijabul pe care il poarta. De aceea, tanara a decis ca nu va mai avea incredere in oameni, nu va mai incerca sa se integreze si nici nu va mai lasa pe nimeni sa se apropie de ea suficient, incat sa fie ranita. Asa ca isi ineaca frustrarile in muzica si in breakdance.

Insa, deodata, Ocean James apare in viata ei. Pentru prima oara, cineva se arata cu adevarat interesat sa o cunoasca. Cei doi tineri provin din doua lumi ireconciliabile, iar Shirin se simte incapabila sa darame zidul de protectie pe care l-a cladit in jurul ei.

Tahereh Mafi, autoarea seriei Atingerea lui Juliette, revine cu un roman emotionant, inspirat din propriile experiente legate de dragoste, de pasiunea pentru breakdance si de impactul devastator pe care il pot avea stereotipurile. Oceanul care ne desparte este ca o inima deschisa - una care straluceste, care sufera, care simte dor nestavilit si care, mai presus de orice, iubeste cu patima, in ciuda tuturor piedicilor. Chiar si peste ani, va veti aminti exact momentul in care ati citit aceasta carte.

O poveste despre adevar, iubire si bucurie, care depaseste granitele. - Marie Lu, autoarea seriilor Tinelere Elite si Warcross O explorare nedisimulata - si totusi extraordinar de eleganta - a identitatii, a singuratatii si a familiei, onesta si plina de forta pana la capat! Tahereh Mafi da tot ce are mai bun, iar cititorul are doar de castigat.

- Sabaa Tahir, autoarea seriei Elias si Spioana carturarilor Este o carte splendida! Dulce, dar neinfricata, frumoasa chiar si cand descrie o realitate cruda. Proza lui Tahereh debordeaza de pasiune si de sinceritate.

Fara sa fie sentimentala, este plina de suflet. Cele mai bune carti reusesc sa te faca sa reevaluezi lumea din jur, iar Oceanul care ne desparte se numara printre ele. Am adorat aceasta carte!” Nicola Yoon, autoarea romanelor Si soarele e o stea si Absolut tot Fragment din cartea "Oceanul care ne desparte" de Tahereh Mafi: "Vocea lui mi-a ranit inima.

N-avusesem nici cea mai vaga idee cat de curajos era Ocean! Nicio idee despre cat de vulnerabil poate deveni! El nu se juca.

El nu afirma nimic neclar si pe ocolite. Isi spunea oful, isi punea inima pe tava, si il respectam pentru asta. Si totusi, ma speria.

De fapt, incepeam sa ma intreb daca nu cumva febra mea era o consecinta a situatiei, a atitudinii lui, deoarece, cu cat vorbea mai mult, cu atat ma simteam mai ametita. Mi se invartea capul, iar mintea mi se golea incet. Am inchis ochii.

- Ocean, am soptit. - Da? - Eu...

Eu... M-am oprit. Am incercat sa-mi limpezesc gandurile.

Ii auzeam respiratia. Simteam ca asteapta ceva, orice, imi simtearn inima sfasiindu-se si mi-am dat seama ca nu avea niciun rost sa mint. Merita macar sa stie adevarul.

- Nu ti se pare, i-am marturisit. L-am auzit expirand zgomotos. - Nu?

a zis ceva mai tare. - Nu, l-am asigurat. Si eu simt la fel.

O vreme, niciunul dintre noi nu a mai zis nimic. Am ramas acolo, in liniste, fiecare ascultand respiratia celuilalt. - Si atunci de ce ma respingi?

m-a intrebat, intr-un final. De ce te temi? - De asta, i-am zis, cu ochii inchisi in continuare.

Ma tem de asta. Povestea noastra nu poate continua, i-am explicat. Nu are niciun viitor.

- De ce? a insistat el. Din cauza parintilor tai?

Pentru sunt un pusti alb oarecare? Am deschis ochii si am ras, dar rasul meu suna trist. - Nu, i-am raspuns.

Nu din cauza parintilor. Adica, e adevarat ca parintii mei nu te vor accepta, insa nu pentru ca esti alb. Parintii mei nu ar accepta niciodata niciun baiat.

In general. Nu e vorba doar despre tine. Si, oricum, nu-mi pasa, am oftat eu din toti rarunchii.

Nu asta e motivul. - Atunci care? Am tacut indelung, dar el nu m-a fortat sa vorbesc.

Nu a zis niciun cuvant. Doar a asteptat. Intr-un tarziu, eu am rupt tacerea.

- Esti o persoana foarte draguta, i-am zis. Dar habar nu ai cat de complicat ar fi. Habar nu ai cat de complicata ar deveni viata ta alaturi de mine.

Pur si simplu, nu stii. - La ce te referi? - Vreau sa spun ca lumea e de-a dreptul ingrozitoare, Ocean!

Oamenii sunt foarte rasisti. Ocean a tacut o clipa, apoi a spus socat:"