O viata marunta

Roman finalist la Pulitzer Prize si National Book Award Patru absolventi ai unui mic colegiu din Massachusetts - debusolati, fara un ban in buzunar si sustinuti doar de prietenia si ambitia lor - se muta la New York pentru a-si face o situatie. Cei patru sunt chipesul Willem, care-si doreste sa devina actor; JB, un pictor nascut in Brooklyn care incearca sa patrunda in lumea artei; Malcolm, un arhitect frustrat angajat la o firma importanta; si Jude, o minte sclipitoare, dar un individ retras si enigmatic, in jurul caruia graviteaza toti ceilalti. De-a lungul anilor, relatiile dintre ei se adancesc si se complica, insa provocarea cea mai mare pentru ei ramane Jude, ajuns cu timpul un avocat extrem de talentat, dar din ce in ce mai instabil, cu mintea si trupul insemnate de o copilarie cumplita, de o trauma pe care se teme ca nu o va putea depasi niciodata.

O viata marunta este un roman de o extraordinara forta si emotie despre legaturile indisolubile ale prieteniei si despre limitele rezistentei umane. Romanul Hanyei Yanagihara este un studiu magistral despre suferinta si prietenie, scris cu o inteligenta si o profunzime psihologica atat de neobisnuite, incat va ramane unul dintre etaloanele cu care vor fi masurate toate celelalte romane pe aceeasi tema. - Wall Street Journal Exista carti care iti arunca manusa, care te provoaca la duel.

Simti nevoia de a apara personajele sau ai impresia ca autorul iti vorbeste direct tie ori vorbeste despre tine si esti fascinat si totodata speriat de ceea ce ar putea sa-ti dezvaluie. Nu exista termen generic pentru un roman care te seduce chiar in timp ce te inspaimanta, te rascoleste, te dezgusta si te istoveste. Cand termini O viata marunta, te simti ca dupa unul din marile romane realiste ruse: secatuit, dar cu mintea si cu sufletul mai treze ca niciodata.

- Kirkus Traducere din limba engleza de Adriana Badescu. Fragment din cartea "O viata marunta" de Hanya Yanagihara: "JB fusese cel care hotarase ca Willem si Jude sa organizeze petrecerea de Anul Nou in apaktamentul lor. Decizia fusese luata de Craciun - impartit in trei parti: Ajunul il petrecusera acasa la mama lui JB in Fort Greene, iar masa din ziua de Craciun (un eveniment oficial, cu tinuta obligatorie) fusese intinsa acasa la Malcolm, precedata fiind de un pranz relaxat in casa matusilor lui JB.

Intotdeauna respectasera acest ritual - cu patru ani in urma adaugasera si petrecerea de Ziua Recunostintei in casa prietenilor lui Jude, Julia si Harold, la Cambridge dar pentru Revelion nu aveau niciodata nimic prestabilit. Anul trecut, primul, dupa terminarea facultatilor, cand se aflasera toti patru in acelasi oras in acelasi timp, isi petrecusera Revelionul separat si deplorabil - JB ajunsese la o petrecere amarata la Ezra, Malcolm la dineul unor prieteni ai parintilor lui, Willem fusese prins de Findlay intr-o tura de sarbatoare la Ortolan, iar Jude cazuse la pat cu gripa pe Lispenard Street - si de aceea hotarasera sa-si faca planuri dinainte pentru anul urmator. Dar nu-si facusera, apoi venise decembrie, si ei tot nu stabilisera nimic.

Asa ca Willem si Jude nu se suparasera cand JB decisese pentru ei - nu in cazul asta. Socotisera ca puteau primi douazeci si cinci de persoane confortabil sau patruzeci deloc confortabil. - Atunci, patruzeci sa fie!

declarase JB imediat, asa cum se si asteptasera s-o faca, insa mai tarziu, in apartamentul lor, Willem si Jude incropisera o lista cu numai douazeci, doar prietenii lor si ai lui Malcolm, stiind ca JB va invita mai multe persoane decat i s-ar fi cuvenit, chemand prieteni si prieteni ai prietenilor, indivizi care nici macar nu-i erau prieteni si colegi, barmani si vanzatori, pana ce locuinta avea sa devina atat de ticsita de trupuri, incat puteau deschide toate ferestrele catre aerul noptii, si fumul si caldura acumulate inevitabil tot nu s-ar fi disipat. Nu complicati lucrurile! mai spusese JB, dar Willem si Malcolm stiusera ca avertismentul ii fusese adresat doar lui Jude, care avea tendinta de a se preocupa mai mult decat era necesar, de a sta noptile sa pregateasca tavi dupa tavi de buseuri, cand toata lumea s-ar fi multumit cu pizza, si de a face curatenie generala, de parca i-ar fi pasat cuiva ca podelele trosneau de mizerie si ca in chiuveta se vedeau pete de sapun uscat si urme de la pranzurile din zilele precedente."