O viata de om

Roman nominalizat la prestigioasele Man Booker International Prize 2016 si International Dublin Literary Award 2017 Cind ajunge in valea in care-si va petrece intreaga viata, Andreas Egger e un orfan de vreo patru ani – nimeni nu-i stie cu precizie virsta. Crescind, devine argat cu experienta la ferma familiei lui adoptive, apoi se alatura unei echipe de muncitori care construieste unul dintre primele teleferice din Austria si care, odata cu electricitatea, aduce in vale lumina si agitatia. Dupa o vreme, vine ziua cind Egger o intilneste pe Marie, iubirea vietii lui.

Multi ani mai tirziu, cind pleaca la drum pentru ultima oara, ea-i iese din nou in cale. Iar el, peste care timpul a trecut, priveste in urma cu uimire la anii ce s-au scurs. Romanul O viata de om este povestea sensibila si tulburatoare a relatiei dintre fiinta umana si un peisaj stravechi, o poveste despre singuratate, despre aparitia lumii moderne si, mai presus de toate, despre momentele banale sau pline de insemnatate care ne fac ceea ce sintem.

Una dintre revelatiile anului. O poveste impresionanta, sfisietoare, un intreg univers al schimbarilor, pierderii si curajului in fata sortii. - Anuradha Roy Robert Seethaler ne arata cum chiar pentru omul obisnuit viata e o aventura extraordinara – si face acest lucru intr-o maniera plina de delicatete, absolut memorabila.

- Mail on Sunday Romanul lui Seethaler evita orice forma de narcisism suspect, ca si orice nombrilism national-literar. Atrocitatile secolului XX sint prezente in naratiune, dar n-o transforma intr-o parabola istorica. Avem de-a face cu o carte care nu vrea sa explice lumea, ci doar sa povesteasca o viata.

- Die Zeit Traducere din limba germana de Andrei Anastasescu Fragment din volumul "O viata de om" de Robert Seethaler: "Mai trecura aproape sase ani pana cand lua sfarsit perioada petrecuta de Egger in Rusia. Nimic nu anuntase eliberarea, dar intr-o zi de vara a anului 1951, dis-de-dimineata, prizonierii fura stransi laolalta pe terenul din fata baracii, unde li se ordona sa se dezbrace la piele si sa-si arunce unele peste altele hainele, care formara o gramada mare si puturoasa. Gramada fu stropita cu benzina si i se dadu foc, iar in timp ce oamenii stateau cu ochii tinta la flacari, pe fata li se citea frica de a fi impuscati pe loc sau de a pati ceva si mai rau.

Dar rusii radeau si vorbeau tare, toti deodata, iar cand unul dintre ei insfaca un prizonier de umeri, il stranse la piept si executa un ridicol dans in doi cu fantoma aceea goala si sfrijita, cei mai multi intelesera ca era o dimineata buna. In decurs de o ora, dupa ce li se dadura haine curate si cate un coltuc de paine, barbatii parasira lagarul, pornind in mars spre cea mai apropiata gara. Egger se retrasese intr-unul din ultimele randuri.

Chiar in fata lui mergea un tanar cu ochi mari si mereu putin speriati, care-si infuleca painea de la primii metri parcursi. Cand inghiti si ultima imbucatura, se mai intoarse o data si arunca o privire inapoi spre lagar, care era deja la mai multi kilometri departare si abia se mai deslusea in razele scanteietoare ale soarelui. Un ranjet i se desena pe fata si deschise gura sa zica ceva, dar nu-i iesi decat un sunet sugrumat, moment in care-l podidi plansul.

Gemea si suspina, iar lacrimile si mucii ii curgeau in paraiase late pe obrajii murdari. Unul dintre barbatii mai in varsta, un lungan cu parul alb, zbarlit si cu semne de raie pe fata, se apropie de baiat, isi petrecu bratul pe dupa umerii lui care tremurau si-l ruga insistent sa inceteze cu bocetele, caci, una la mana, nu-i aduceau lui personal altceva decat un guler de camasa ud si, doua la mana, smiorcaielile erau molipsitoare ca frigurile galbene si ciuma bubonica la un loc, iar el n-avea chef sa strabata mii de kilometri, cat masura drumul pana acasa, in compania unor bocitoare. Pe deasupra, era mai intelept sa-si tina lacrimile pentru acasa, caci acolo erau destule motive de jelit."