O inima neinfricata

Bazata pe revolutionarul curs de pregatire pentru cultivarea compasiunii de la Universitatea Stanford, la a carui creare Jinpa a ajutat, cartea ne arata in ce fel compasiunea ofera o cale pentru a depasi suferinta, o cheie pentru o sanatate mai buna si chiar o metoda eficienta de a ne atinge obiectivele. De fapt, compasiunea este, poate, cel mai bine ascuns secret al fericirii. Thupten Jinpa si-a sustinut doctoratul la Cambridge si timp de aproape treizeci de ani a fost principalul translator de limba engleza al lui Dalai Lama.

Este profesor de filosofie budista tibetana la McGill University si presedinte al Mind and Life Institute, ce incurajeaza colaborarea dintre stiinte si cunoasterea contemplativa, in special budista. „Thupten Jinpa vorbeste din experienta lui de calugar devenit om cu familie si universitar de top, care se bazeaza pe remarcabilul sau trecut si pe o larga cunoastere ca sa ne ofere un instrument practic pentru a deveni fiinte umane mai bune.“ - Daniel Goleman „O carte importanta in aceste vremuri dificile.“ - Richard Gere Fragment din volumul "O inima neinfricata" de Thupten Jinpa: „Ce este compasiunea? Cei mai multi dintre noi pretuiesc compasiunea si sunt de acord ca este importanta atat in viata noastra, cat si pentru societate, in general.

Fara nici o indoiala, compasiunea face parte din experienta noastra zilnica ca fiinte umane. Ne iubim copiii si ne pasa de ei; confruntati cu suferinta cuiva, ne doare instinctiv sufletul pentru el; cand cineva se apropie de noi in momente dificile, suntem miscati. Cei mai multi dintre noi ar fi de acord ca printre lucrurile care ne fac viata mai buna se numara si compasiunea.

Asa ca nu este o coincidenta faptul ca ea se dovedeste a fi locul in care se intalnesc invataturile etice ale marilor traditii, religioase si umaniste. Chiar si in contestata arena politica, compasiunea este o valoare pe care ambele extreme afirma ca o sustin. In ciuda experientei noastre atat de raspandite legate de compasiune si a credintei in aceasta valoare umana, nu reusim totusi sa-i dam un rol central in viata noastra si in societate.

In cultura contemporana avem o atitudine mai degraba confuza fata de valori precum bunatatea si compasiunea. In Occidentul secularizat ne lipseste cadrul cultural coerent pentru definirea si modul de functionare al compasiunii. Pentru unii, compasiunea este o problema religioasa si morala, o preocupare individuala fara importanta pentru societate.

Altii pun sub semnul intrebarii insasi existenta altruismului in fiinta umana si sunt suspiciosi fata de sentimente precum compasiunea, care presupun preocuparea esentiala pentru binele altora. Un cunoscut om de stiinta remarca odata: „Racaie un altruist si o sa vezi cum sangereaza un ipocrit". La cealalta extrema, unii au ridicat aceste calitati la asa un nivel ca sunt dincolo de posibilitatile noastre, fiind posibile numai pentru indivizi exceptionali precum Maica Tereza, Nelson Mandela si Dalai Lama.

Compasiunea devine atunci ceva ce poate fi admirat de la distanta la fiintele marete, fiind astfel irelevanta pentru viata noastra de zi cu zi. Definita in termeni generali, compasiunea este preocuparea noastra ivita atunci cand suntem confruntati cu suferinta altora si ne dorim ca acea suferinta sa fie alinata. Cuvantul compasiune, de sorginte latina, inseamna literalmente „sa suferi impreuna cu".

Conform specialistei in istoria religiilor Karen Armstrong, cuvantul compasiune in limbile semitice — rahamanut in ebraica, rahman in araba — este etimologic legat de cuvantul care semnifica pantecul mamei, evocand iubirea fata de copil a mamei ca expresie arhetipala a compasiunii noastre. In esenta, compasiunea este un raspuns la inevitabila realitate a conditiei umane — experienta durerii si a intristarii. Compasiunea ne ofera posibilitatea de a raspunde la suferinta cu intelegere, rabdare si bunatate in loc de, sa spunem, teama si repulsie.”