Nu te uita în urmă

Samantha este o straina in propria viata. Pana in noaptea in care a disparut impreuna cu prietena ei cea mai buna, Cassie, toata lumea ar fi spus ca Sam are tot ce isi poate dori cineva: popularitate, o familie bogata si un iubit fermecator. Sam reapare, dar nu isi aduce aminte nimic despre ea de dinainte de incident si nici ce s-a intamplat in acea noapte.

Pe masura ce se straduieste sa puna cap la cap piesele legate de viata ei anterioara, constata ca nu mai vrea sa fie cum a fost. Vechea Sam a dus conceptul de "fata rea" la un alt nivel, si devine clar ca ea si Cassie erau, mai degraba, cele mai mari dusmance, nu prietene. Sam devine tot mai convinsa ca faptul ca si-a pierdut memoria este, de fapt, un mare castig: are sansa de a fi o fiica, o sora si o prietena mai buna - si se indragosteste de Carson Ortiz, un baiat care mereu a protejat-o, chiar si cand vechea Sam il trata ca pe un gunoi.

Dar Cassie este in continuare disparuta, iar adevarul despre ce s-a intamplat in acea noapte nu este bine ascuns doar in mintea tulburata a lui Sam - mai stie cineva acest secret, cineva care vrea sa se asigure ca ea va pastra tacerea. Sam nu isi doreste decat ca adevarul sa iasa la iveala si, daca reuseste sa deblocheze amintirile legate de acea noapte, poate merge mai departe. Dar daca faptul ca nu isi aminteste este singurul lucru care o tine in viata?

Un roman care contine ingredientele cu care Armentrout ne-a obisnuit - o eroina puternica si hotarata, dialoguri spirituale si tipi sexy - dar acum adauga si un strat consistent de suspans, pe care il mentine la cote inalte pana la finalul pe care nimeni nu il poate ghici. - RT Book Reviews Fragment din cartea "Nu te uita in urma" de Jennifer L. Armentrout: "S-ar fi dus daca nu ar fi avut ceva de ascuns.

Trebuia sa discut cu Carson. Scotand telefonul mobil din poseta, i-am trimis repede un mesaj, spunandu-i ca ies sa iau o gura de aer, in caz ca se apuca sa ma caute. Lasand salonul de bal in urma, am pasit pe holul slab luminat ce ducea spre parcarea din spate.

Tocurile imi rasunau pe podea, un ecou constant care-mi tinea companie. Am pus mana pe geamul rece al usii, oprindu-ma cand mi se facu pielea de gaina. Mi se ridicara micile fire de par de pe ceafa.

Am privit peste umar, cercetand holul gol. Nu era nimeni acolo, dar nu puteam sa scap de senzatia ca eram urmarita. Se invartea in mine, precum cerneala neagra varsata in apa.

Deschizand usa, am iesit in aerul noptii si am refuzat sa ma uit in urma mea. "Ignora senzatiile - nu sunt reale." Amintirile erau, dar in rest eram doar speriata... sau incercand sa comunic cu mine insami, ceea ce era ciudat si suna de-a dreptul nebunesc.

Am traversat parcarea in timp ce toti nervii mei pareau intinsi la maximum. "Uita-te in spate! O sa-l vezi.

Este aici. Asteapta si ai sa vezi!" Inima incepu sa-mi bata la fel de repede ca atunci cand Carson se apropiase foarte mult pentru a ma saruta, cand dansam. Doar ca nu la fel de placut.

In poseta telefonul imi suna zgomotos, facandu-ma sa tresar si aproape sa cad. Punand mana in dreptul inimii agitate, am ras tremurat. Ma speriasem de moarte de un mesaj.

"Doamne!" Oprindu-ma langa un copac mare, am scos telefonul. Numele lui Carson aparu pe ecran. Apoi i-am auzit pasii egali, masurati - grei si prevestitori, facandu-mi pulsul sa o ia razna.

In stomac mi se formara mingi incordate de gheata. "Nu-i real. Nu-i real.

Unu. Doi. Trei." Pasii se apropiau.

Ceafa ma ardea de constientizare. Nu puteam sa respir. Cu degetele tremurandu-mi, am trecut peste ecranul telefo-nului mobil, deschizand mesajul de la Carson.

"Vin intr-o secunda." Plamanii imi zvacneau. Carson venea. Eram bine.

Aveam sa... Suvitele libere de par de pe ceafa mea se miscara. Pe pielea mea se simti caldura.

O mana imi cuprinse bratul gol, si inima imi sari din piept. Am dat sa tip, dar o alta mana se puse peste gura mea, inabusind sunetul. - Nu tipa, zise el.