Novicele

Demoni, magie si aventuri epice – astfel pot fi caracterizate cartile din seria Invocatorul, incluse in lista New York Times a celor mai vandute carti. Fletcher nu este decat un biet ucenic fierar, dar intamplarea face sa descopere ca este inzestrat cu darul de a invoca demoni de pe alt taram. Obligat sa-si paraseasca satul din cauza unei crime pentru care nu e vinovat, se vede nevoit sa pribegeasca impreuna cu demonul lui si ajunge la Academia Vocans, locul in care cei inzestrati cu acest dar sunt pregatiti in mestesugul invocarii demonilor.

La Academie, Fletcher trebuie sa dea piept cu o serie de lectii istovitoare, care il pregatesc sa devina razboinic-mag si sa lupte in razboiul purtat de Imperiul Hominum impotriva salbaticilor orci. Trezindu-se inconjurat de copiii celor mai puternici nobili din tara, Fletcher e nevoit sa aiba mare grija. Insetati de putere, gemenii Forsyth pandesc din umbra si urzesc tot felul de intrigi, urmarind interesele familiei lor.

Tot acolo Fletcher o intalneste pe Sylva, o elfa dispusa sa faca tot ce ii sta in putinta pentru incheierea unei aliante intre semintia ei si imperiu, chiar cu pretul tradarii prietenilor. Si pe Othello, cel dintai gnom primit vreodata la Academie. Poporul lui a fost multa vreme asuprit de conducatorii imperiului, lucru care provoaca o serie de tensiuni printre noii lui colegi.

Fletcher se va trezi prins intre forte puternice, fara niciun alt ajutor in afara demonului sau, Ignatius. In timp ce piesele de pe tabla se infrunta pentru castigarea suprematiei, el va trebui sa decida carei tabere ii este loial. Soarta intregului imperiu se afla in mainile lui… Fragment din romanul "Novicele" de Taran Matharu: „— Cand va conectati, o sa simtiti mana demonului cum se raspandeste inlauntrul vostru.

Trebuie sa o captati si sa o dirijati prin aratatorul mainii pe care o folositi indeobste. Deocamdata, asta e tot ce aveti de facut. Fletcher a simtit cum acel sentiment de limpezime ii invadeaza inca o data trupul, chiar mai intens decat atunci cand il invocase pe demon in cimitir.

S-a dezlantuit in interiorul lui asemenea unei furtuni, astfel ca isi simtea corpul tremurand. — Prin deget, Fletcher! Iei prea multa!

Nu-ti pierde controlul! a strigat Arcturus. Vocea lui parea ca rasuna undeva la mare departare.

Fletcher a tras adanc aer in piept si apoi l-a expirat pe nas, ridicand degetul si canalizand curentul de energie prin el. In timp ce facea asta, degetul a inceput sa-l furnice, i se parea ca e fierbinte si rece ca gheata in acelasi timp. Indaratul pleoapelor a aparut o usoara lumina albastra.

— Deschide ochii, Fletcher! a zis Arcturus, apasandu-si ferm mana pe umarul baiatului. Acesta si-a dat seama ca rasufla greu si si-a domolit respiratia, apoi a deschis ochii, agitat.

Varful degetului era de un albastru foarte stralucitor, aproape alb. Cand l-a miscat, a lasat in aer o urma luminoasa, asemenea celei lasate de o torta aprinsa pe care o agiti in intuneric. — Am spus prin deget, Fletcher, nu in deget, a zis Arcturus dar in vocea lui se putea simti o urma de mandrie.

— O sa fiu bine? l-a intrebat Fletcher, ingrozit, in timp ce desena un opt luminos in aer. Ceilalti, carora era limpede ca le luase mai mult timp decat lui Fletcher sa capteze mana demonului lor, deschisesera si ei ochii.

Inainte sa i se urce la cap, Fletcher si-a amintit ca el trecuse cu demonul lui cu mai bine de o saptamana mai mult decat ei. — Ai reusit sa faci ceva ce ar urma sa invatam abia peste cateva lectii: arta gravarii. Fii atent.

Arcturus a ridicat degetul si varful a inceput sa straluceasca cu o lumina albastra. A trasat un semn triunghiular straniu, alcatuit din linii zimtate. A miscat degetul in fata lor, iar acel semn l-a urmat, de parca ar fi fost legat de deget printr-un cadru invizbil.

Chiar cand incepea sa paleasca, a lansat o raza luminoasa in spatiul dintre degetul lui si semn. In momentul in care a trecut prin triunghi, a aparut un puhoi de tentacule fantomatice, opace, care au format un scut circular in fata lui. Fletcher l-a recunoscut ca fiind acelasi cu cel care ii salvase viata cu numai doua zile inainte, pe strazile din Corcillum.

— Cand folosim mana fara un simbol, nu obtinem decat flame magice, cunoscute si ca mana in stare pura. Dar atunci cand gravam un semn si canalizam mana prin el, se activeaza unele aspecte mai utile din apanajul unui razboinic-mag. Nu e deloc usor.

E nevoie de timp si de antrenament pentru a crea un scut ca al meu, care sa nu fie doar o masa diforma. Pana si sa ajungeti sa stapaniti formarea unui glob de lumina o sa va ia ceva timp. Degetul lui Fletcher isi recapata culoarea rozalie si si l-a lipit de piept.

Ignatius, care torcea, a sarit pe podea. Demonul s-a apucat sa linga degetul baiatului cu limba lui ascutita, neasteptat de moale, domolind furnicaturile pe care inca le simtea in varful lui.”