Noi suntem zeițe. Carte poștală

Citeste aici interviul acordat de Alice Nastase Buciuta librariei Libris.ro blog.libris.ro/2014/08/20/alice-nastase-buciuta-literatura-este-cel-mai-frumos-cel-mai-sigur-adapost-in-care-ne-putem-cuibari-atunci-cand-ni-se-face-dor-de-splendoare/ Noi suntem zeite - Carte Postala de Alice Nastase este un roman epistolar, un roman de dragoste care reflecta conditia chinuita a femeii cautatoare de iubire in lumea in care traim. Romanul este structurat pe sapte capitole, trei dintre ele continand scrisori de dragoste, avand ca destinatari directi pe protagonistii povestilor de iubire evocate in roman, iar celelalte patru capitole fiind alcatuite dintr-o insiruire de scrisori catre Simona, cea mai buna prietena, martorul existentei neprefacute a autoarei, care traieste intr-o alta tara, in Canada. Frumusetea romanului vine din stilul emotionant si foarte onest de a scrie despre dragoste al lui Alice Nastase - stil consacrat in editorialele din revista Tango- , din puterea de a observa si de a lua in discutie aspecte pe care, in general, femeile le intalnesc in existenta lor, dar, din pudoare, nu discuta despre ele: dorinta barbatilor de a tine ei sub control evolutia relatiei, apucatura masculina de a colectiona istorii de amor, fara sa-si asume responsabilitati in iubire, obiceiul tot mai frecvent intalnit al barbatilor de a trai in concubinaj cu cineva, dar de a declara ca sunt liberi, necasatoriti, si de a se lansa si in alte relatii paralele.

Juxtapunerea stilului romantic, trist, al scrisorilor de iubire, si cel plin de umor sau observatii crude din scrisorile pentru Simona creeaza o lectura alerta, o constructie literara irezistibila. Scrisorile nu primesc niciodata raspuns, dar din continutul lor reiese perfect felul in care a evoluat istoria respectiva si, de asemenea, transpar toate problemele traite de femeia-martor, Simona, care, desi vietuieste intr-o alta lume, intampina aceleasi greutati legate de intalnirea marii iubiri si de lupta cu joburile care, de multe ori, te mutileaza. In afara subiectelor legate de cautarea iubirii si de dificultatea de a o gasi intr-o lume mercantila, grabita, care a inaltat tradarea la nivel de traditie, romanul face o descriere fascinanta a lumii presei romanesti, in care patronatul inventat dupa Revolutie nu are o cultura a respectului fata de jurnalistul angajat, oricat de talentata sau valoros ar fi acesta.

Cartea reflecta istoria primilor ani ai crearii a doua dintre cele mai importante publicatii pentru femei aflate pe piata romaneasca si povestea cruda a neintelegerilor aparute intre jurnalistii creatori ai conceptelor respective si patronii care, in momentul in care proiectul este pus pe roate, sunt gata sa se descotoroseasca de cei care au facut totul posibil.