Nisip uitat

Rod al unei slefuiri rabdatoare, poezia lui Liviu Constantinescu cristalizeaza in vers simtirea si trairile unui om sensibil, atent la semnele pe care ni le trimite universul. Darul lui este acela de a gasi cuvantul care sa defineasca o stare de spirit, piesa care se potriveste exact in acel puzzle complex care este poezia adevarata. In poezia lui Liviu Constantinescu versurile si cuvintele se inmanuncheaza, alcatuind un tot robust si fragil totodata, o opera poetica matura si sclipitoare.

(Editura Vremea) Cateva titluri din cuprins: Psalm Taram Fata Morgana Podarul Basm Daruire Sub ciresi Pygmalion De Sanziana Toamna Iarna Binecuvantare Speranta Apocalipsa Axis mundi DA Tandem Ea, Iubirea Continuitate Seceta Rugaciune Februarie Nocturna Hibernala Ne doare, Doamne, amintirea Ta Fragment din volumul de poezii: “Talpile mi s-au incalzit in sfarsit Un tic-tac imi mai gadila timpanul Dar palnia urechii l-a inghitit Si-acum sunt iar pe malul apei Sirenele curg, harponu-i pregatit Si corpu-mi rabufneste de fum Prin ochi, prin urechi, prin incheieturi Si plumbul si argintul se-mprastie cenusa In fum si sirenele curg mai departe pe langa Si pastravii se ascund uitati si pe ochi Mi se sleiesc in noroi urmele pasilor tai." (poezia "Ai trecut")