Nemuritoarea Starling Vol.1: Emblema eternității

O dragoste atat de puternica, incat nici eternitatea nu ii poate desparti! Evie Starling a dus o viata relativ obisnuita, iesind cu prietenele, vorbind despre baieti si conducandu-si Mustangul din 1966. Toate acestea se schimba atunci cand se muta in Gunnison, Colorado, pentru a incepe colegiul, si cand cunoaste doi barbati misteriosi.

De secole, Alex Night si Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea sa fie cu ea. Cand amandoi sustin ca sunt sufletul ei pereche si ii povestesc despre un trecut incredibil, Evie afla ca este cu totul alta persoana decat credea. Curand, Evie se trezeste in mijlocul unui razboi vechi de cand lumea intre Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, si Rezistenta Daevos, distrugatorii sufletului.

Cu un trecut pe care nu il intelege si un viitor plin de pericole, Evie trebuie sa decida in cine sa aiba incredere. Dar Alex si Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmeaza sa devina miza intr-o confruntare pe viata si pe moarte. Fragment din romanul "Nemuritoarea Starling Vol.

1: Emblema eternitatii" de Angela Corbett: „M-am incruntat, confuza. Alex imi spusese ca membrii Daevos nu puteau sa-l raneasca. — Mintea lui Alex este protejata, am spus eu.

Nu poti sa-l ranesti si nu poti sa-i afectezi mintea. Mi-a zambit usor, superior. — Mintea lui este protejata in fata membrilor Daevos, dar nu si a femeii pe care o iubeste.

Putem sa ne folosim de la legatura voastra ca sa-i accesam amintirile. Panica a inceput sa ma cuprinda. Nu voiam ca Alex sa fie ranit din cauza mea.

M-am indepartat de tip, dorindu-mi sa fug, dar nu aveam unde. Am inspirat adanc, m-am tinut tare si l-am privit direct in ochi. — Nu te voi lasa sa-l ucizi, am spus eu.

El a scuturat din cap si a chicotit. — Nu vrem sa-l ucidem. Vrem sa-l folosim, ca sa aflam ce stie.

Ti-am urmarit programul si ne-am bucurat sa te gasim singura azi. Cu o gratie mortala, a venit in spatele meu. Am intors capul ca sa il privesc peste umar, cand am simtit ca am fost trasa de vesta pe care o purtam si am auzit taietura unei lame.

Mi-am tinut respiratia, intrebandu-ma daca mi se va taia gatul sau daca voi fi injunghiata. Inainte sa incropesc un plan ca sa scap, am auzit un sunet ca si cand s-ar fi rupt ceva si am simtit firele destramandu-se din vesta mea. Umezeala rece a pesterii mi-a lovit carnea mai calda a spatelui si, instantaneu, pielea mi s-a facut de gaina.

Eram recunoscatoare ca imi sfasiase doar vesta, nu si bluza fara maneci roz-deschis. Tipul a venit in stanga mea, unde putea sa-mi vada si spatele, si fata. — Avem multe planuri pentru tine, mica mea Urmaritoare.

Am tremurat cand am auzit numele. Nu aveam habar de unde stia ca eram o Urmaritoare, mai ales cand eu aflasem abia recent. Nu-mi dadeam seama nici de ce oamenii astia voiau sa-l provoace pe Alex, de vreme ce el parea mai puternic si indestructibil decat oricare alta persoana pe care o cunoscusem vreodata.

— Care este grupul tau? Tipul m-a privit intrigat. — Nu stii?

L-am fixat cu privirea, fara sa-i raspund. — Suntem unul dintre Clanurile Daevos.”