Negru de corb

Negru de corb este primul volum din seria Shetland. E o noapte de An Nou ca oricare alta in Shetland. E frig, zapada s-a asternut in straturi groase, dar oamenii ies impreuna pe strazi, canta, se distreaza.

Chiar si singuraticul si ciudatul Magnus Tait se pregateste de petrecere si isi asteapta, ca in fiecare an, oaspetii care nu i-au calcat vreodata pragul. Unica fiinta care-i tine de urat e un corb la care tine ca la ochii din cap. Totul se schimba cand doua fete ii intra in casa si ii amintesc de un episod groaznic din trecut… Cateva zile mai tarziu, Fran Hunter descopera pe campul inghetat cadavrul uneia dintre fete.

Intreaga comunitate e cutremurata. Inspectorul Jimmy Perez e pus in fata unui caz dificil, in care trebuie sa discearna intre ura si prejudecatile localnicilor fata de straini si franturile de adevar pe jumatate rostite. Deasupra tuturor, corbii se rotesc intr-un dans macabru.

Un thriller psihologic distins cu premiul Duncan Lawrie pentru cel mai bun roman politist, scris de castigatoarea Premiului Diamond Dagger pentru intreaga cariera. Cleeves exceleaza din nou in a crea atmosfera… Un thriller psihologic migalos construit. - The Times Un roman politist puternic, intunecat, care se distinge prin inteligenta si franchetea caracterizarilor de personaj.

- Andrew Taylor, Tangled Web Cleeves creeaza o lume convigatoare a ostilitatii impotriva strainilor… a micilor snobisme si a marilor gelozii. Negru de corb iese din tiparele romanului politist britanic, respectandu-i, totodata, punctele forte: o naratiune puternica si o constructie inteligenta. - Jane Jakeman, Independent Fragment din carte: "Daca ar fi avut ocazia, lui Magnus i-ar fi placut sa le vorbeasca fetelor despre corbi.

Pe terenul lui erau corbi, fusesera dintotdeauna, inca de cand era baietel, si ii placuse sa-i privesca. Uneori pareau ca se joaca. Ii vedea cum se roteau si se rasuceau ca niste copii care se urmaresc unul pe altul intr-un joc.

Apoi isi strangeau aripile si cadeau in picaj. Magnus simtea cat de emotionant trebuia sa fie: vantul care suiera, viteza pe care o prindeau. Apoi se ridicau iarasi in inaltul cerului, tipetele lor parand niste rasete.

Odata vazuse cum corbii se lasasera sa alunece pe spate pe un troian de zapada, unul dupa altul, exact cum faceau baietii de la oficiul postal pe tobogane, inainte ca mamele lor sa le strige sa se indeparteze de casa lui. Dar, alteori, corbii erau cele mai crude pasari. Ii vazuse in timp ce-i ciuguleau ochii unui miel slab, nou-nascut.

Tipetele de durere si furie ale oii nu-i speriasera deloc. Nici Magnus nu facuse nimic pentru a goni pasarile. Nici macar nu incercase.

Nu izbutise sa-si dezlipeasca privirea de ciocurile care strapungeau si sfasiau, manjindu-se de sange. In saptamana de dupa Anul Nou, se gandi tot timpul la Catherine si la Sally. Si le imagina cand se trezea dimineata si visa la ele cand motaia noaptea tarziu in fotoliul de langa foc.

Se intreba cand urmau sa-i faca o noua vizita. Nu credea ca aveau sa mai vina vreodata, dar nici nu suporta gandul ca n-ar mai fi vorbit niciodata cu ele. Insulele ramasera inghetate si acoperite cu zapada toata saptamana.

Viscoli atat de puternic, incat nu mai zari poteca pe fereastra. Fulgii erau delicati, iar in bataia vantului se rasuceau in spirale, ca furioarele de fum. Apoi vantul se mai domoli si soarele isi facu aparitia pe deasupra norilor.

Lumina puternica reflectata in zapada ii ranea ochii, asa ca fu nevoit sa-i mijeasca daca voia sa vada lumea din afara casei sale. A zarit gheata albastruie care acoperea golful, plugul care deschidea o carare pe strada principala, furgoneta postei, dar nu si pe frumoasele domnisoare. "