Necuratul. Vol.1+2

Grigori Rasputin a facut obiectul a numeroase legende, insa putini cunosc povestea ascensiunii sale dintr-un satuc siberian la curtea imperiala. In viziunea lui Pikul, el este Necuratul. Cu o ironie muscatoare si un umor savuros, autorul satirizeaza mecanismele puterii si influenta nefasta pe care Rasputin a exercitat-o asupra familiei imperiale si a intregii elite din Sankt-Petersburg.

Mai mult decat atat, Pikul reconstituie, pe baza a sute de surse documentare, viata spectaculoasa a Romanovilor si evenimentele premergatoare Revolutiei Ruse din 1917. Afacerile politice, economice si sociale din ultimele decenii ale Rusiei imperiale contribuie la acest tablou incitant. Proiect intins de-a lungul a aproximativ zece ani, „Necuratul” este un roman istoric special.

In stilul sau neobisnuit, plin de umor, Valentin Pikul a realizat o fictionalizare de exceptie a biografiei lui Grigori Rasputin si o fresca unica a ultimelor decenii din istoria Imperiului tarist. Discursul sau literar este presarat cu sarje eseistice si citate din izvoare istorice. Contestat de criticii sovietici, care l-au acuzat adeseori de falsificarea adevarului istoric, Pikul a fost adorat de cititorii imuni la directia literara oficiala, care au gasit in opera sa personaje si idei inoportune in realismul socialist.

Fragment din roman: „Pe prosti ii bucura orice Grigori Efimovici Rasputin, taran din gubernia Tobolsk, curat si ingrijit dupa baia de sambata, fara sa vorbeasca urat si fara sa faca lucruri necuviincioase, se odihnea la el, pe Karavannaia; nu bea votca, ci manca paine si bea ceai dintr-o cescuta pe a carei farfurioara se gasea o bomboana, cand, deodata, hodoronc-tronc, intra in fuga un general mare, necunoscut, cu epoleti argintii, care imediat ii zise: - Tu, mama ta, oi fi Rasputin? Grigori Efimovici puse delicat cescuta pe masa, se ridica politicos de pe scaun si raspunse respectuos: - Ei, eu... Dar ce e?

Generalul ii trase una peste dinii, astfel incat dintii de jos se lovira de cei de sus, si disparu fluturandu-si mantaua cu captuseala rosie. Rasputin fu extrem de uimit: - Ia uite! Nici ceaiul nu te lasa sa-l bei linistit...

Afla ca musafirul era profesor general la Academia Militara de Medicina, Veliaminov, autor al monografiei stiintifice „Despre enuclearea anusului cu o colotomie preliminara”. Intestinul lui n-avea nicio vina. Fusese tare neplacut...

Si inca cum! Rasputin fu multa vreme marcat de urmarile vizitei. - De ce m-a luat la refec?

Mare minune, ce sa mai spun! Nici nu vreau sa mai aud de el. Daca e doftor, pai, eu nu sunt bolnav.

Oare se poate asa? A intrat fuga. A intrebat de numele meu.

Si deodata, trosc! Respectele mele... Mi-a dat onorul dupa toate regulile!

Munka Golovina lamuri chestiunea. - Doamne, dar cum nu intelegi, Grigori? Veliaminov e de multi ani amantul Militei Nikolaevna.

Pentru el, desigur, ca general si nobil, nu e deloc placut ca se pupa cu tine... Rasputin facu un ceai proaspat, mai tare: - Ce oameni salbatici s-au adunat aici la voi, la Piter! Macar de i-as fi luat sotia lui Veliaminov.

Dar de unde! Chiar el i-a luat sotia legitima a marelui duce Piotr... Rezulta ca generalul asta s-a bagat inaintea mea in mierea altuia.

Si atunci de ce sa navaleasca asa?"