Momentul prielnic 1855

Dupa succesul primei sale carti, Europeana, o trasnita si extrem de stralucita istorie a secolului XX (...), Patrik Ou?ednik s-a impus la 50 de ani ca un scriitor pe cat de original, pe atat de talentat. Cu Momentul prielnic, 1855, Ourednik ne arunca, de data aceasta, in miezul utopiilor libertariene ale secolului al XIX-lea. Aceasta fabula nostima si acerba se deschide astfel prin scrisoarea unui anarhist care, dupa studii de filozofie in Europa, povesteste cum a intemeiat in Brazilia o comunitate experimentala unde trebuia sa infloreasca societatea perfecta.

in teorie, un proiect grandios. Printre foarte judicioasele sale principii: sa redea femeilor de urgenta libertatea. „Daca as putea scapa omenirea de una singura dintre calamitatile sale, lacustele, religia, holera, ciuma, proprietatea privata, razboaiele, guvernele, parlamentele sau cei care vor sa destepte natiunile, as alege casatoria – izvor de sclavie, de ipocrizie si de prostie”, exclama povestitorul.

O promisiune frumoasa, care, dupa cum banuim, nu va rezista catusi de putin in practica. Foarte repede, intr-adevar, o serie de boli binecunoscute se vor abate asupra „coloniei Fraternitas”: suspendarea libertatilor, gelozia, spionajul, alcoolismul, furturile etc. Manuind cu mana de maestru acelasi umor devastator ca si in Europeana, autorul descrie ca urmare modul in care camarazii si camaradele din acest oras ideal vor recrea incet, incet, ansamblul conformismelor si prejudecatilor societatii pe care o resping.

– Alexandra Laignel-Lavastine, Le Monde Din ce cauza moare un vis? intre altele, din absenta deciziilor. Fie ca vine de la un barbat, de la o femeie sau de la o comunitate, utopia are nevoie sa urmeze o directie.

Neglijenta preceda indiferenta, apoi, scrie povestitorul, „boli binecunoscute se abatura ca o ciuma asupra coloniei: restrictionarea libertatilor, spionajul, invidia si gelozia, lipsa de respect fata de femei, furturile si in cele din urma omorul.” Fraternitas se risipeste, parasita de membrii ei care ii prefera alte comunitati, mai marcate de religie sau de gustul pentru profit. – Norbert Czarny, La Quinzaine litteraire Dupa Europeana, o scurta istorie a secolului XX, iata o alta satira a lui Ou?ednik, scriitor ceh exilat la Paris. Anarhia si surorile ei utopice sunt in centrul acestei povestiri epistolare in stil (francez) delicios de Voltairian.

– Eric Loret, Liberation Fragment din cartea "Momentul prielnic 1855" de Patrik Ourednik " 26 ianuarie La Paris am ajuns cu o intarziere de patru zile din pricina holerei si a carantinei obligatorii din Grenoble, unsprezece dintre ai nostri au murit in carantina: cinci barbati, o femeie si cinci copii. Ne-am impartit banii ramasi de la ei in parti egale fara sa tinem cont de varsta, hainele si celelalte lucruri le-am tras la sorti. Mi-au revenit un set de ace de cusut si un binoclu telescopic.

Parisul este un oras mare, mai mare decat imi inchipuiam. Si Cursio era surprins. A zis: Stiam ca este capitala si ca traiesc in ea o multime de oameni, dar nu ma asteptam sa fie atatia.

Ce nebunie! La Paris au venit batranul Agottani si Zeffirino Soldi, s-au dus la sediul Societatii pentru o viata noua, unde au predat lista colonistilor si au rezervat locuri pe nava care pleca din Le Havre. Au adus de acolo un certificat pentru furnizorul coloniei si alte documente.

Unele sunt in italiana, altele in franceza. Cand au iesit din sediu, au fost opriti de politisti care si-au notat numele lor. 27 ianuarie Am vizitat Halele, Palatul industriei, insula din mijlocul orasului si cimitirul.

28 ianuarie Cu trenul am ajuns la Rouen unde am urcat intr-un postalion pana la Le Havre (calea ferata nu merge mai departe). Am trecut prin orasele Pontoise, Alincourt, Hacqueville, Gaillardbois. De la Rouen pana la Le Havre curge un rau care traverseaza La Bouille, Jumieges si Quillebeuf.

Decio m-a intrebat de ce imi notez numele oraselor si al satelor. I-am explicat ca tin un jurnal. M-a intrebat de ce nu l-am tinut inca din Italia.

I-am explicat ca nu mi-a venit ideea imediat, ca am ajuns la ea dupa ce am citit Inventarul cu cele necesare. Si ca pe masura ce va trece timpul voi transcrie in el si Statutul coloniei si Manualul colonistului, precum si alte documente, iar astfel de fapt se va alcatui cronica colonistului. A intrebat unde am invatat sa scriu, daca am mers la scoala.

I-am raspuns ca m-a invatat preotul din Brescia."