Modele epice în proză românească interbelică

Lucrarea aduce in prim-plan cateva redutabile modelele epice - Proust, Balzac, Gide, Papini, Huxley - scriitori care au influentat viata literara din Romania interbelica. De departe, cel mai puternic impact asupra discursului critic l-a avut Marcel Proust, care a instituit proustianismul, curent si modelul literar sustinut de o tehnica narativa savanta, sofisticata, in acord cu sensibilitatea specifica epocii si felului particular al autorului de a se situa in univers. Modele epice in proza romaneasca interbelica se adreseaza elevilor de liceu si studentilor de la Facultate de Litere deoarece are in centrul preocuparilor ei "viata" din carti, asa cum ni se releva gratie unor influente literare favorizate de afinitati temperamentale, de fapte traite care, spre deosebire de teoriile abstracte, dau nota de autenticitate a oricarei creatii literare majore.

Nu in ultimul rand, pentru acribia documentarii si ajustarea unora dintre etichetarile facute scriitorilor romani, de asemenea, prin faptul ca propune un nou tablou de receptare critica (din presa de specialitate) si evidentiaza nuantele specifice de lucru ale fiecarui autor invocat in paginile de aici, cartea ar putea prezenta interes si in randul comunitatii stiintifice de cercetatori, critici si istorici literari. Lucrarea aduce in prim-plan cateva redutabile modelele epice - Proust, Balzac, Gide, Papini, Huxley - scriitori care au influentat viata literara din Romania interbelica. De departe, cel mai puternic impact asupra discursului critic l-a avut Marcel Proust, care a instituit proustianismul, curent si modelul literar sustinut de o tehnica narativa savanta, sofisticata, in acord cu sensibilitatea specifica epocii si felului particular al autorului de a se situa in univers.

Modele epice in proza romaneasca interbelica se adreseaza elevilor de liceu si studentilor de la Facultate de Litere deoarece are in centrul preocuparilor ei "viata" din carti, asa cum ni se releva gratie unor influente literare favorizate de afinitati temperamentale, de fapte traite care, spre deosebire de teoriile abstracte, dau nota de autenticitate a oricarei creatii literare majore. Nu in ultimul rand, pentru acribia documentarii si ajustarea unora dintre etichetarile facute scriitorilor romani, de asemenea, prin faptul ca propune un nou tablou de receptare critica (din presa de specialitate) si evidentiaza nuantele specifice de lucru ale fiecarui autor invocat in paginile de aici, cartea ar putea prezenta interes si in randul comunitatii stiintifice de cercetatori, critici si istorici literari.