Misterul din podul casei

Podul oricarei case ascunde un mister. Afla care este misterul acestei case alaturi de cei patru oameni mici si descopera ce lectie au invatat eroii nostri. Inconjurat de dulciuri, un baietel asteapta o solutie pentru situatia in care se afla.

Curiozitatea si spriritul indraznet i-au condus pe Sofi, Timmy si Bob in ceea ce avea sa devina aventura anului. Meleag ascuns de privirile imediate, loc al enigmelor si surprizelor, podul casei isi dezvaluie secretele doar celor care sunt dispusi sa le asculte si dornici sa le vada. Insa, nici macar cei trei temerari nu se asteptau pentru ce a urmat!

Sofi, Timmy si Bob au fost uimiti cand l-au cunoscut pe Kali, baietelul albastru care locuia singur-singurel in pod. Cum a ajuns aici? De ce este albastru?

Oare il lasa parintii lui sa locuiasca singur? Si, mai ales, de ce pare atat de trist desi este inconjurat de toate bunatatile lumii? Daca vrei sa afli raspunsurile, alatura-te cu entuziasm celor trei si descopera o poveste despre perseverenta, prietenie si generozitate.

Patrunde intr-un tarammagic datorita ilustratiilor intens colorate si descopera o noua aroma delicioasa odata cu fiecare pagina! Cu totii stim cat de iubite sunt povestile si mai ales cat de importante in educatia copiilor nostri. Ele stimuleaza creativitatea copilului, ii dezvolta vocabularul, insufland curaj, principii morale, iscusinta si intelepciune.

Povestea ”Misterul din podul casei” ii invita pe copii sa exploreze o lume plina de culoare, veselie si joc. Imaginile frumos colorate si multimea de dulciuri care sunt prezente peste tot, le creeaza copiilor senzatia ca fac parte din poveste, putand astfel sa inteleaga cu mai mare usurinta cuvintele si actiunile personajelor. Sfarsitul povestii aduce multa bucurie, fiecare plecand in lumea lui fericit ca si-a facut prieteni noi, ca s-a distrat pe cinste si ca a inteles cat de importanta este prietenia.

Cititi povesti copiilor ca sa creasca frumos! - Maria Zelca, Psihoterapeut. Fragment din cartea "Misterul din podul casei" de Ana Maria Stefan si de Sara Alexandra Gharazeddine: "In legatura cu noul nostru prieten, Kali...

la inceput ne-a speriat putin, dar n-am vrut sa-i aratam asta. Un om mic, ca si noi, insa de culoare albastru deschis, cu ochi mari, mari si colorati ca un curcubeu, avand cornete de inghetata in loc de par, care vorbea cu o voce groasa si impunatoare. In privirile noastre nedumerite se ascundeau doua intrebari: cine este acest Kali si de ce se afla aici?

Intr-un fel, parca ezita raspunsul, dar, pe de alta parte, probabil si-ar fi dorit ca noi sa ne dam seama. - Care este povestea ta, Kali, cum ai putea tu, un om mic, care nu stie prea multe sa ai grija de un loc atat de frumos? a intrebat Bob.

- Va rog , nu ma judecati dupa inaltime, caci nu sunt un om mic. Am trecut prin multe incercari, am fost si eu ca voi... - Atunci ce cauta un om mare aici?

a mai adaugat Bob. - Luati un loc pe aceste perne de bezea, caci am sa va povestesc intreaga istorie. N-am stat prea mult pe ganduri.

Eram atat de nerabdatori sa-i aflam povestea! Mi se parea curios mai ales faptul ca traia inconjurat de bunatati, de dulciuri, insa era singur, atat de singur. - Ei bine, sa stiti ca daca ma aflu aici, nu inseamna ca sunt cel mai fericit om.

Pe cand eram de varsta voastra, obisnuiam sa fiu rautacios cu cei din jur. Tatal meu imi aducea de fiecare data pungi mari, pline cu dulciuri pe care nu le imparteam cu nimeni. Oamenii mici incepeau usor, usor sa plece de langa mine si in felul acesta mi-am pierdut toti prietenii.

Ma jucam singur, ma plimbam singur, desenam singur... Eram atat de rautacios, incat nici eu nu as fi vrut sa-mi fiu prieten. Intr-o zi, mergand spre parcul de langa casa, o batrana mi-a cerut un banut si desi aveam, am preferat sa tin totul pentru mine.

Nu am apucat sa ajung in parc, caci imediat m-am trezit aici, asa cum vedeti, albastru din cap pana in picioare, inconjurat de mii de dulciuri, cu un bilet pe care scria Vei reveni la viata ta normala in momentul in care vei invata sa daruiesti. Au trecut vreo cinci ani, dar nimeni nu a trecut pragul noii mele locuinte..."